~ Parteneri? ~ (bxb)

Capitolul 27 💫

Partea a doua - 18 ani mai tarziu

*Megake pov. *

Au trecut 18 ani de la moartea lui Nagisa si 17 ani de la moartea lui Layra. Se putea ca o nenorocire sa vina niciodată singură? Nu sa-u schimbat multe iar in principiul clanul a trecut mai departe. Nepotul meu si fiul lui Tomoe a primit numele de Natsuki. Tomoe a vrut sa sune mai mult a clanul Sangelui dar eu cred ca a vrut sa sune mai mult a Natsume. In ultimii ani eu si spiritul vulpe am devenit mai apropiati ca cei mai buni prieteni. Natsuki seamănă la perfecție cu tatal sau singura diferență ar fi la puteri deoarece a mostenit puterile de vindecător. Cat despre aspect are parul alb spre argintiu aici se arunca in neam ca tatal meu. Urechile sale sunt la fel ca ale lui Tomoe, cu usoara noante argintiu, ochi auri bătând putin spre verde in partea de jos iar pielea alba ii completa chipul angelic. Insa... E foarte incapatanat si energic. Aici imi seamana mie. Spre deosebire de tatal sau el nu isi ascunde cozile insa fiind inca tanar are doar una. Un nou membru s-a mai alaturat clanului nostru: Miyuki. Fiul Sarei. S-a întors acum doua luni si parca se simte ca acasă. Cu ochi negri si parul cenusiu e un neko frumos ca mama sa. Urechile sale sunt mai mici ca ale lui Natsuki si are un semn pe frunte in forma de semiluna. Fiind nemuritor si cu rude in clan nu a fost o problemă sa stea in palat. Azi e ziua cand cei doi vor deveni ucenici si chiar sunt curios cine le va fi mentori. Sunt doar niste copii si par ca se urăsc de moarte. Stau in gradina de cireși si il vad pe Tomoe cum vine spre mine iar pe urmele sale cei doi viitori ucenici se luptau.

-Mekage... Se plânge el. Nu stiu ce sa ma mai fac ei. Spune arătând spre cei doi si eu pufnesc amuzat.

-Au multa energie. Insa de indata ce vor deveni ucenici vor fi ocupati si se vor obosi cu antrenamentele. Spun iar Tomoe ofteaza.

-Asa sper. Crezi ca ar putea fi egali? Parteneri? Intreaba iar eu fac ochi mari.

-Nu stiu sigur. E treaba mentorilor sa le observe activitatile. Ne vor spune ei. Ca tot veni vorba... Te-ai mai vazut cu Natsume? Intreb urmărindu-l cu privirea.

-Nu. Spune el simplu. Am un fiu aici Mekage.

-E destul de mare. Cred ca va înțelege daca vorbesti cu el. Spun eu calm iar el isi urmărește fiul in timp ce lupta prosteste cu Miyuki.

-Nu acum... Sa devină macar războinic. Spune el zambind spre mine.

-Cum doresti. As vrea sa mai vorbesc ceva cu tine... In legatura cu Nagisa. Il fac eu atent pe Tomoe iar el ma priveste curios.

-Ce anume? Intreaba iar eu inspir adânc.

-Sti si tu ca eu mai simte-am prezenta lui Nagisa si chiar câteodată ii simte-am si atingerea. Ma calma ca-l stiam langa mine insa acum ma simt foarte singur de parca a disparut de tot. Nu ma m-ai simt deloc legat de el. Nici cadoul de la el nu-l mai am... Spun eu gânditor si-l vad pe camaradul meu cum se încordează.

-Totusi mereu ii porti pelerina neagră. Spune el amuzat. Nu te stiam atat de sentimental. Totuși asta ma bucura. Legatura voastră e foarte strânsă. Continua el insa mi se parea ca ascunde ceva. Va fi bine. 

-In regula. Sa mergem la palat. Ceremonia  de numire a ucenicilor va incepe in orice moment. Spun iar Tomoe merge spre cei doi nazdravani.

-Gata! Ceromonia trebuie sa inceapa iar voi sunteti plini de praf. Spune el si ii scutura hainele fiului sau sub protestele sale si sub privirea amuzata a lui Miyuki. Ce razi Miyuki? Vino aici. Spune el iar baiatul facu ochi mari.

-L-ai auzit pisica. Treci aici. Sau vei sfida superiorul? Intreaba Natsuki ranjind superior spre demonul-pisica ce il privea urat.

-Boule... Spune el in șoaptă iar eu ma apropi de ei si ii aranjez parul facandu-l sa isi mareasca ochi surprins.
Mekage Senpai! Continuă el si pleaca capul respectuos lasand urechile pe spate vinovat.

-Sunt vulpe toata ziua. Se apara Natsuki si da-du din coada lovindu-l usor pe Miyuki iar acesta isi folosi coada de pisica sa-l contra atace.

-Sa mergem. Spun eu calm si-mi asez o mana pe umărul lui Natsuki conducandu-l spre palat.

Ma amuza situatia celor doi si imi amintea de mine si Nagisa. Pe langa cei doi mai era un ucenic: Seiji. Fiul lui Karin si a lui Tetsu fostul meu mentor. Lumea deja s-a adunat in dreptul scărilor ce duce au spre palat iar Agutsawa sama se afla in dreptul lor.

-Ne-am adunat aici pentru a promova trei membri ai clanului la stadul de ucenici. Miyuki fiul Sarei. Spune el arantand spre cenusiu ce pleca capul umil si timid. Natsuki fiul lui Tomoe si al Layrei. Continua el iar spiritul vulpe pleca capul încrezător iar urechile i-au tresărit de încântare. Si in final Seiji fiul lui Karin. Spune intr-un final iar acesta pleca capul mandru. As dori ca mentorul lui Miyuki sa fie Mekage. Am tresarit surprins.

-Ar fi o onoare. Spun plecand capul iar Miyuki veni in dreptul meu zambind. Felicitări. Am zis in soapta.

-Mulțumesc Mekage... Sensei. Spune si imi măresc putin ochi la apelativul folosit.

-In continuare mentorul lui Natsuki as dori sa fie chiar Tetsu. Spune tatal meu iar eu simt cum imi bate inima mai tare auzind numele fostului meu mentor.

Natsuki merse in dreptul mentorului sau si il privi cu admirație dupa care isi reveni si pleca capul sub privirea amuzata a lui Tetsu.

-Iar in final Seiji. Mentorul tau voi fi chiar eu. Spune el zambind iar prospatul ucenic facu ochi mari si se inrosi in obraji sub uimirea clanului si aplauzele lor.

Era o mare onoare ca mentorul tau sa fie liderul clanului. Liderul a coborât scările pana in dreptul sau iar cand ucenicul isi reveni din soc pleca capul.

-Nu va voi dezamaji Agutsawa sama! Spune el repede iar liderul pufni amuzat punând mana pe umărul sau facandu-l sa-l priveasca in ochi.

-Agutsawa sensei. Spune dupa care se adreseaza mulțimi. Ceromonia s-a terminat iar antrenamentele vor incepe de mâine. Spune dupa care se retrage in palat iar multimea se imprastie barfind.

Tatal meu arata de treizeci de ani dar nici macar eu nu-i cunosteam adevărată vârstă. M-am apropiat de Seiji si i-am atins umărul iar el tresari plecand capul in fata mea.

-Felicitări. Spun iar el ma priveste cu ochi stralucind de mandrie si bucurie.

-Mulțumesc. Spune iar eu zâmbesc si plec sa verific granitile in liniste.

Asta ar fi primul meu ucenic. Sunt bucuros. Cum se face ca ceilalți colegi ai mei sunt tatal si mentorul meu?

Va urma...