~ Parteneri? ~ (bxb)

Capitolul 14

*Tomoe pov. *

Am ajuns repede la locul indicat de Natsume. Mi-am lăsat simțurile libere si am simțit un iz de miros vechi al clanului Sangelui. Clar Wataru. Ma uit spre Natsume ce ma privea încruntat. Ma simteam ametit si imi puteam da seama de unde vine mirosul. Tresar atunci cand cel de langa mine a strănutat. Miasma? Nu. Dintr-o data din ceata aparu silueta palida a lui Wataru. Exact cum mi-l aminteam. A trecut asa de mult timp. Ne privea trist si înainta spre noi. Parul frumos si lung sclipea in razele soarelui ce aparu cand ceata se risipi de tot. Era ingrijit iar hainele curate. Asta nu-i starea in fire unui vagabond. Il vad pe Natsume cum maraie nervos, gata sa-l sfâșie ca pe o pradă însă il apuc de braț inainte sa se transforme in leu. Se uita la mine bulmac iar eu i-am facut semn sa se calmeze. Se linisti langa mine iar Wataru era la un metru distanta de noi.

-De ce l-ai oprit? Nu ati venit aici ca sa ma ucideti? Intreaba el calm clipind spre noi.

-Mai intai as vrea sa discutam. Spun eu la fel de calm. Putem discuta? As vrea sa îți pun câteva întrebări. Spun iar el inclina din cap in semn ca da.

-De ce mi-ai facut asta? Intreb si imi folosesc puterile pentru ami arata cele sase cozi albe si lungi. As vrea sa știu motivul, Wataru. Spun eu iar ofta obosit.

-Nu am fost eu. Spune el iar eu casc ochi mari.

Natsume maraii indignat iar eu abia il tine-am sa nu il termine. Parea sincer. Cand s-a calmat Natsume am continuat conversatia.

-Daca nu ai fost tu, atunci cine? Intreb si vad o licărire in ochi lui verzi.

-Numele lui e Narak. Un demon maestru in ale deghizari. S-a deghizat in mine cu o săptămana inainte de ranirea ta. M-a ținut sechestrat intr-un loc întunecat iar cand am reusit sa evadez era prea târziu. Impostorul facuse ravagii in clan. Am auzit ca am fost exilat fara nicio vina! Scuipa el cuvintele iar eu fac ochi mari ingroziti.

-Partenerul tau nu a văzut ca ai dispărut? Întreabă Natsume parand sa creada povestea.

-Tsk! Yufuro nu mai este partenerul meu! Tipa el la noi facandu-ma sa-mi las urechile pe spate. Unde era

-Atunci cand acel Wataru a fost exilat a ranjit diabolic si s-a facut nevăzut. Clar nu erai tu. Spune Natsume gânditor iar Wataru se cripteaza.

-Yufuro... Unde era atunci? Întreabă el iar mie mi se strânge inima in piept cand vad tristetea ce se revarsă dinspre el.

-Nu a fost prezent atunci. L-am vazut a doua zi. A fost si inca este mai rece ca liderul clanului Umbrelor... Cred ca i-a spus acel impostor ceva. Spune Natsume iar el isi îngustează ochi.

-Cand am fost in clan... S-a uitat la mine cu ura dar apoi si-a îmblânzit privirea. M-a strigat dar eram deja departe. M-a urmărit ceva timp dar a fost nevoit sa se retraga intr-un final. Povestește el cu voce stinsa.

-Dar lui Nagisa? Tu i-ai facut ceva? Intreb iar el se uita la mine nervos si surprins. Nagisa se transforma usor usor  într-o marionetă.

-Nu am fost eu... Am plecat departe de clanuri atunci sperand sa uit de tot. Nimeni nu m-ar fi crezut daca as fi spus adevărul. Cand v-am simtit venind am zis ca mai bine ma arat. Oricum nu m-ai conta.

-Vino cu noi la clanuri. Spun eu iar el face ochi mari surprins la fel si Natsume. Nu ai gresit cu nimic... Le vom explica noi ce si cum. Pe noi ne vor crede.

-Ma... Credeti? Întreabă el temător iar eu incuviintez. Dar...

-Voi fi lider intr-o buna zi. Am si eu putere de decizie. Spune Natsume iar Wataru se incrunta in dreptul meu.

-Tomoe... Parul si urechile tale. Erai roscat inainte... Spune iar eu inghit in sec.

-Am plecat la Clanul Râului dupa accident. Crede am Natsume mi-a facut asta si nu... Incerc eu sa explic însă am simțit privirea lui cum ma privea si am tăcut.

-Inteleg... Însă acum te vei intoarce in clan cand ști ca nu a fost el? Întreabă plin de spreranta.

-Nu e atat de simplu. Cand eram in Clanul Raului mi-am gasit sufletul pereche si acum astept un copil.
Spun încordat iar Natsume pufni.

-Dar ai vrea sa te intorci? Intraba Natsume agitat si ma priveste in ochi cu speranta.

Wataru se agita si el cand simti tensiunea. Sa ma întorc?

-Nu știu... Dar tu te întorci Wataru? Vei sta o perioada in Clanul râului... Spun si el accepta.

-Da. Pana nu scapam de Narak  nu vreau sa dau ochi cu Yufuro.

-Yufuro conduce acum clanul. Spune Natsume iar Wataru se încordează.

-Sa pornim la drum. Spun iar cei doi ma  urmara afara din desis.

[...]

E noapte iar noi ne aflam din nou langa cascada si vrem sa înnoptam dar Wataru a zis ca are ceva de rezolvat si a disparut pentru cateva momente.

-Iti sunt dator cu peste. Spune si imi mana un peste spre mine iar eu ii mulțumesc. Acum hai la somn. Spune si vine langa mine dar eu ma ridic.

-Pot dormi cand ajungem acasa. Daca pornim acum putem ajunge pana in zori. Spun si dau sa merg inainte dar Natsume ma prinde mana tragandu-ma in bratele sale. Natsume! 

-Vei rămâne in Clanul Râului. Si nu e o intrebare ci o afirmatie. Asa iti doresti, nu?  Spune el trist si eu oftez.

-Nu stiu ce sa fac... Spun eu încet lasandu-mi capul in jos.

-Lasa-ma sa ma bucur macar acum de tine. Spune si eu il privesc confuz.

Isi duce mainile pe langa corpul meu si imi asez capul pe partea dreapta la pieptul. Imi mangaie chipul ma strange in brate luandu-si pelerina si invelindu-ne cu ea. M-am incalzit sub atingerile lui in timp ce isi plimba degetele de la fata pana la pulpele picioarelor. Il simteam incordandu-se sub mine si imi atinse punctul slab de dupa ureche. Am inceput sa gem încet si simt dintr-o data cum ma prinde de bărbie intorcandu-ma spre el. I-am privit ochi si am simtit o dorinta in ei. Se apropie incet de mine si si-a lipit fruntea de-a mea. Imi ridica maxilarul, eu lasand capul pe spate si-mi saruta gâtul. Ii simt si limba si tresar iar el chicoti. Murmura un noapte buna si ma strânse mai bine in brate iar picioarele sale le trecu peste ale mele iar respiratia sa i-o simteam pe gat în timp ce devenea încetul cu încetul regulata. Adormise. Se spune ca demoni dorm cand se simt in siguranta... Am ridicat o braiera si mi-am impreunat degetele cu ale lui Natsume. M-am întors zambind si l-am sarutat pe obraz apăsat. Mi-as putea petrece asa toata viata dar nu pot...

Va urma...