Babysitting with Niall Horan [tradusă]

Patruzeci și unu

☆Din perspectiva lui Niall☆

"Scoală-te, scoală-te, scoală-te!" mi-a țipat în ureche vocea plină de entuziasm a lui Liam. "Astăzi e ziua cea mare!"

Am zâmbit pentru mine însumi înainte de a mă întoarce pe cealaltă parte și a mă ridica. "Mersi, frate. Cât timp am la dispoziție ca să mă pregătesc?"

"Două ore. Te-am trezit devreme azi, pentru că știam că vei fi bucuros să o vezi pe Katie."

"În regulă, mersi. Ne vedem la tine la 10:00 atunci?" am întrebat în timp ce îmi luam un prosop din dulap.

"Da, ne vedem." a zis el înainte să plece. "Oh, și mai bine ți-ai face un duș."

Am aruncat o privire în oglindă, iar reflecsia mea era oribilă. Părul îmi era ciufulit în toate direcțiile și cam puțeam. Un duș ar fi cea mai bună idee.

După ce am păşit în cabina de duş când temperatura apei era perfectă pentru mine - fierbinte de frige - m-am făcut sigur că m-am spălat peste tot. Adică absolut peste tot. Oricât de jenant ar suna asta, mai bine o spun decât să miros oribil în faţa ei.

Un fior mi-a traversat corpul la gândul despre Katie. Emoţiile pe care le trăiam în acest moment erau de necrezut. A trecut atât de mult timp...Dar dacă chiar este împreună cu tipul acela? Am decis să alung toate aceste gânduri şi să îmi continui duşul.

Odată ce m-am curăţat tot, am oprit apa şi mi-am pus un prosop în jurul taliei.

Nu m-am mai deranjat să îmi aranjez părul, deoarece asta e treaba hairstylistei noastre, Lou.

Am ajuns în pragul uşii de la dressing gândindu-mă la ce să port. Trebuie să arăt bine. Chiar foarte bine. Am luat un tricou alb cu un imprimeu ce reprezintă steagul americii pe care apropo, Katie îl adora, niște blugi puțin evazați și Supras roșii. În sfârșit, am terminat.

Dar stai. Șapcă sau fară șapcă? Grea decizie, dar am hotărât să o port acum, iar când e timpul evenimentului, îmi voi lăsa hairstylista să-mi facă ceva la păr.

M-am trântit în pat încă epuizat. Nu am reușit să adorm doar la 4:00 din cauza emoțiilor.

Dacă chiar și după ce îi voi arăta înregistrarea, nu va vrea să rămână cu mine? Dacă acel tip mai înalt, musculos și care avea părul mult mai grozav decât al meu era alegerea ei?

Ei bine, măcar știu ce s-ar întâmpla după: m-aș întoarce la starea pe care o aveam zi de zi înainte să facem planul, iar Katie și-ar continua viața fericită alături de noul ei iubit.

Deși nu îi știam numele, îl uram. Nu îl puteam suferi. Avea tot ce mi-aș fi putut dori.

Okay, nu trebuie să mă mai gândesc la asta. Poate nici nu sunt împreună, adică doar știți cum exagerează tabloidele.

Stăteam în continuare întins în patul meu dezordonat cu pernele aruncate aiurea și jumătate de plapumă pe podea. La un moment dat, mi-am simțit stomacul ghiorăind de foame, apoi mi-am amintit că tot ce am mancat ziua precedentă a fost un amărât de baton Sneakers.

În ultima vreme am slăbit foarte mult. Acum am coastele și maxilarul mult mai proeminente, dar nu mă plâng. Arăt mai bine și am șanse mai mari ca Katie să mă placă din nou.

Am pășit în bucătărie, unde am fost întâmpinat de Oreo. Știți, Oreo, cățelul pe care i l-am făcut cadou lui Katie de ziua ei. Îmi pare rău pentru el. L-am cam ignorat în ultima vreme și în fiecare dimineață mă trezea sărind peste mine și lingându-mă pe față, până acum când a devenit mai deprimat odată cu mine. Știați că dacă stăpânul unui cățel se află într-o anumită stare, și el se simte la fel? Ei bine, de aceea vreau să îi acord lui Oreo mai multă atenție începând de azi, așa că îl voi lua cu mine la Liam. Nu vreau să aibă și el aceeași stare deplorabilă pe care o am eu.

I-am umplut castronul cu bobițe de căței, apoi m-am uitat puțin la el.

"Îmi pare rău, Oreo, sunt un stăpân oribil."

Am deschis uşa frigiderului şi m-am holbat puţin la cele câteva alimente pe care le aveam acolo. Nu prea aveam multe obţiuni, aşa că am luat cutia de lapte de pe raftul uşii, apoi mi-am luat o cutie de cereale dintr-un dulap şi un bol cu o lingură.

''Bleach, e stricat!'' m-am strâmbat eu în momentul în care am luat prima gură din micul meu dejun, apoi am împins castronul mai încolo.

M-am uitat la ceasul de pe perete și am observat că deja se făcuse 10:04. Mai bine m-aș duce, nu vreau să mă sâcâie Liam la cap că nu am noțiunea timpului.

"Oreo, amice, să mergem. Cred că ți-a lipsit Katie."

"Wof!" A lătrat el dând din codiță în momentul în care i-am luat lesa de pe tejghea și am început să i-o pun.

"Mda, și mie." am zâmbit eu slab scărpinându-l după urechile sale clăpăuge.

Peste câteva minute m-am găsit intrând în apartamentul prietenului meu, fiind apoi întâmpinat de toți colegii mei de trupă.

Ne-am așezat în cerc pe covorul imens din sufragerie și am început să vorbim despre cum o vom convinge pe Katie să vină aici, dar Zayn ne-a întrerupt dintr-o dată.

"Băieți!"

"Ce?"

"Am o idee. Și nu are cum să nu funcționeze." a spus el rânjind cu colțul gurii și jur că propoziția lui mi-a luminat ziua.

☆☆☆☆☆

Zayn avea dreptate. Un cântec. Un cântec o va face pe Katie să vrea să mă asculte.

În timpul concertului de diseară, la care fetele o vor păcăli pe Katie să vină, voi cânta singur o melodie pentru ea pe care am compus-o săptămâna trecută. Apoi, după concert, voi încerca să vorbesc cu ea în backstage și să lămurim toate neînțelegerile.

Acum mă aflu în camera mea, deoarece m-am întors ca să iau foaia cu cântecul. Le-o voi arăta și băieților, după care vom pleca împreună cu toată echipa noastră spre arenă.

Am căutat disperat bucata de hârtie nu mai mult de trei minute, după care am găsit-o în husa chitării mele acustice.

Am zâmbit larg holbându-mă la versurile întinate ici colo de la lacrimile care îmi căzuseră peste ele când le scriam. Am ieșit în grabă din apartament după ce am împachetat foaia și am băgat-o în buzunarul de la spate al blugilor.

☆☆☆☆☆

"Niall, ce ai dragă? De ce te zbați așa?" a râs Lou în timp ce îmi aranja părul, iar eu stăteam pe scaun bătând cu pumnii în mânere. Tic nervos, cu toții avem unul.

Am ezitat un moment să îi răspund, scoțând în schimb un oftat adânc.

"Lou, am pregătit o surpriză pentru astăzi seară."