Babysitting with Niall Horan [tradusă]

Douăzeci și doi

☆Din perspectiva lui Katie☆

Au trecut trei saptamani. Trei saptamani de convorbiri pe Skype, mesaje, si apeluri. Nu mi-as fi dorit sa ajung asa, dar eram fericita ca faceam parte din viata lui Niall.

Stateam pe podea impachetand si ultimul geamantan. Asta era, atunci. Ultima seara acasa. Dupa ce am tras fermuarul, am observat ca l-am uitat pe Nialler Snuggle Bear, dar am decis sa-l iau asa cu mine, fara sa-l mai pun in bagaj. L-am asezat pe geamantan si in timp ce il apasam pe burtica, se auzea un sunet ciudat. Ce naiba mai era si aia? Gandurile mele au fost intrerupte de soneria de la usa, asa ca m-am grabit eu pana la intrare, pentru ca eram singura acasa, apoi am deschis usa.

In fata mea statea un barbat cam de vreo 25-30 de ani. Avea parul scurt si brunet si era chiar chipes, desi nu semana absolut deloc cu Niall. Era imbracat in ceva ce parea o uniforma office: un polo gri bagat in niste pantaloni negri, curea luciosa neagra si pantofi asortati. In mana avea o placuta de scris, (scria clipboard si asa am gasit in dictionar, probabil este o chestie d-aia din plastic cu un fel de clama mai sus de care prinzi foi si scri pe ea) iar in spatele lui era ceva.

"Umm...buna." am zis timida.

"Buna! Am un colet pentru o domnisoara pe nume Katie Maynard."

"Da, eu sunt."

"Oh, deci tu esti Katie. Am auzit multe despre tine."

Am fost putin luata prin surprindere. Cine era el si de unde stia el lucruri despre mine? Trebuia sa-mi fi observat confuzia.

"Sunt un prieten mai vechi de-al lui Niall." mi-a explicat el, iar eu am dat din cap. "Ma rog, ai vrea sa semnezi ca ai primit comanda?" a intrebat inmanandu-mi placuta de scris. I-am luat-o din mana si am semnat.

"Deci, ce am primit?" am zis dandu-mi o suvita de par de dupa ureche.

"Oh, corect." a spus dandu-mi coletul din spatele lui.

Intr-un buchet legat cu o funda alba erau cei mai frumosi trandafiri roz pe care i-am vazut. Fiecare era asa perfect. Nici macar unul nu era mai ofilit. Toti erau roz deschis, care este culoarea mea preferata si e un fel de element care ma defineste perfect. O port aproape la fiecare tinuta. De funda mai era legat un biletel.

"Multumesc mult!" am zis zambind pana la urechi in timp ce am luat florile, iar el mi-a zambit politicos inapoi.

"Placerea mea. Pari o fata foarte draguta, Katie. Niall trebuie sa fie mandru ca te are. Eu trebuie sa plec acum. Sa ai o zi frumoasa."

"Mersi!" am zis inainte sa inchida usa masinii lui de serviciu. Nici macar nu i-am aflat numele.

Incuiand usa de la intrare cu un zambet tamp pe fata, m-am repezit sa iau o vaza in care sa pun florile, apoi am luat biletul de pe funda si l-am citit.

Hey, baby!

M-am gandit sa-ti trimit astea inainte sa pleci la Londra. D-abia astept sa te vad. Mi-e dor de tine asa mult, dar mai avem de asteptat 6 zile, nu? Ne vedem pe 20 atunci.

Suna-ma imediat ce ai citit biletelul. Nu-mi pasa cat de tarziu este in America. Doar suna-ma.

-Nialler

Inima mea mai avea putin si-mi sarea din piept la cat de dragut poate fi Niall. Uitandu-ma pentru ultima data la flori, am luat telefonul si l-am apelat.

☆Ring. Ring. Ring.☆

"Buna?" a raspuns o voce ametita cu accent irlandez. Nu cred ca a vazut numele apelantului.

"Tu, Niall Horan, esti cea mai dulce persoana din lume."

"Katie!" a exclamat si nu mai parea obosit acum. "Sa inteleg ca le-ai primit, atunci?"