Babysitting with Niall Horan [tradusă]

Patruzeci și doi

☆Din perspectiva lui Katie☆

"Nu, nu, nu! Nu mă puteți obliga." am țipat în șoaptă chiar dacă mă putea auzi toată lumea din cafenea.

"Oh, haide, Katie. Avem două posibilități: cea grea și cea ușoară." a spus Danielle în timp ce își pungea buzele.

"Care e cea ușoară?"

''Să nu mai fii aşa încăpăţânată şi să vorbeşti cu el civilizat.''

''Am spus cea uşoară, nu cea grea.''

Eleanor şi Danielle şi-au dat ochii peste cap, apoi şi-au deschis amândouă gurile în acelaşi timp pentru a spune ceva, dar sunetul produs de telefonul lui El le-a întrerupt. Primise un mesaj, iar pe chip îi apăruse un mic zâmbet în momentul în care îl citea. Oh Doamne, sper că nu e legat de mine sau ceva.

''De la cine e?'' am întrebat eu curioasă.

''Oh, umm, era doar un mail...DE LA EVENTIM! OH, DOAMNE, FETELOR, DISEARĂ MERGEM LA ROBBIE WILLIAMS!" a sărit ea la propriu, atrăgând toate privirile celorlalți oameni asupra ei. "Oh, umm, scuze." a zâmbit ea într-un mod jenant, apoi s-a așezat la loc mai calmă.

Huh, se pare că am scăpat. Și plus că, diseară vom merge la un concert la care visam de mult timp să mă duc. Okay, poate nu ar trebui să îmi mai bat capul în legătură cu Niall. Poate, uşor-uşor, nu voi mai avea de a face cu el şi ne vom continua liniştiţi fiecare viaţa lui. Poate noul meu început se apropie să vină.

☆Din perspectiva lui Louis☆

Tocmai i-am trimis mesajul lui Eleanor în care i-am spus de schimbarea planului. În loc să îi aducem pe Niall și Katie în aceeași încăpere și să încerce să se împace, le-am chemat pe fete aici. Nu știu cum va reuși El să o aducă pe Katie, dar probabil a găsit o minciună.

Mi-am aruncat telefonul pe canapea, apoi m-am ridicat și m-am dus la Niall, care acum se îmbrăca în hainele de scenă.

"Nu! Eu nu port astea! M-am îmbracat așa special pentru ea și nu am de gând să port prostia asta de cămașă!" a țipat el la stylista noastră.

"Niall, trebuie să te asortezi cu ceilalți băieți. Ia-ți măcar asta." a zis ea puțin mai calmă întinzându-i un tricou negru simplu.

"Bine, fie!" a oftat el smulgându-i tricoul din mână.

"Wow, cineva e mofturos azi." am intervenit eu.

"Îmi pare rău, frate, dar vreau să iasă totul perfect."

"Știu." am zâmbit eu. "Acum hai! Intrăm în cinci minute."

☆Din perspectiva lui Katie☆

Cu cât ne apropiam mai mult de intrarea în arenă, cu cât țipetele fanilor se auzeau mai tare. Wow, nu credeam că se urlă în halul ăsta și la Robbie Williams, credeam că numai o trupă poate face asta...Ugh! Nu te mai gândi la el, Katie!

"Eleanor, ești sigură că nu ne-am rătăcit? Ne învârtim pe holurile astea de mai bine de 20 de minute. Vom pierde jumătate de concert dacă nu intrăm mai repede." am spus eu puțin agitată.

"Fetelor, am totul sub control. Acum trebuie doar să...o luăm la stânga." a zis uitându-se în telefon, probabil avea o hartă acolo.

Deja puteam auzi melodia umplând fiecare colțișor al sălii imense. Cunosc melodia perfect, deși titlul melodiei nu îmi venea în minte, deoarece nici versurile nu se auzeau clar. Dar ceva mi se părea ciudat.

"Oh, Doamne! Trăiască Afrodita! Asta e ușa!" a strigat Eleanor grăbind pasul înaintea mea și a lui Dani.

Am intrat. Totul era așa mare și frumos. Scena, luminile, mulțimea de fani. M-am uitat îndelung la scenă, apoi mi-am dat seama.