O intervenție oarecare 💜

Mereu. La orice oră

Ada pov
Îl vãd pe Jay cum se uitã la mine dar își mutã rapid privirea și merge la bar, unde își ia ceva de bãut. Îmi mut ochii de la el, și îi pun pe fratele meu care dã din cap ușor.
Eu- Mã duc sã iau aer. Spun și îmi iau geaca, dupã care trec pe lângã Jay, care s-a uitat la mine și am ieșit afarã din bar. Stãteam afarã și auzeam oamenii cum vorbesc și râd din interiorul barului. Lângã mine apare Ethan, care îmi zâmbește.
Ethan- Ada, ești bine? Mã întreabã când vede cã mã uit în gol.
Eu- Da. Sunt bine, mersi. Spun și îi zâmbesc ușor.
Ethan- Chiar dacã sunt medic în urgențe, asta nu înseamnã cã nu îmi dau seama când minți. Spune și se pune în fața mea cu mâinile în buzunar.
Eu- Știu asta, dar sunt bine. Serios. Spun și zâmbesc.
Ethan- Bine, ne vedem înãuntru. Spune dupã care intrã.
Stãteam în fața barului și mã uitam cum vântul legãna frunzele uscate ale copacilor. Mereu mi-a plãcut sã stau seara și sã mã gândesc la toate lucrurile care se întâmplã. De multe ori, Alex mã gãsea vara pe acoperișul casei uitându-mã la Lunã. Ușa barului se deschide din nou dar nu mã obosesc sã mã uit cine este. Cineva îmi atinge mâna și de abia atunci îmi întorc capul spre persoana care stãtea în dreapta mea.
Jay- Vreau sã vorbim. Spune cu voce blândã.
Eu- Jay, cred cã te-ai fãcut înțeles dimineațã când mi-ai spus cã nu este treaba mea. Îi spun când mã întorc spre el. Mã durea sufletul sã îi spun asta, dar trebuia.
Jay- Ba este treaba ta. Spune și mã întoarce când vreau sã mã întorc spre bar și sã intru.
Eu- Jay, de ce nu mi-ai spus? Îl întreb uitându-mã în ochii lui.
Jay- Pentru cã nu îmi place sã îmi aduc aminte de Afganistan. Rãzboiul a fãcut parte din viața mea. Acum nu mai este. Spune și se uitã în jos.
Eu- Jay, o parte din tine a rãmas în tot timpul ãsta acolo în Korengal, unde ai pierdut prieteni. Dar uneori, ca sã te vindeci trebuie sã vorbești despre asta cu cineva. Cineva care înseamnã mult pentru tine și ai încredere în acea persoanã. Spun și îmi pun mâna pe fața lui.
Jay- Știu, însã am vãzut și fãcut atâtea lucruri. Lucruri pe care unii oamenii își imagineazã cum s-au întâmplat. Dar eu am fost acolo și le-am trãit. Spune și se uitã la mine, iar în ochii lui pot citii durerea pe care i-o aduce subiectul ãsta.
Eu- Jay, eu sunt aici pentru tine. Mereu. La orice orã. Pentru cã asta faci pentru o persoanã pe care o iubești. Iar eu te iubesc enorm de mult Jay. Spun și îl sãrut.
Jay- Și eu te iubesc Ada. Mai mult decât îți poți imagina. Spune dupã ce rupem sãrutul. Acum hai sã intrãm, pentru cã mi-a înghețat și creierul aici. Spune și intrãm în cãldura barului.
Dupã ce intrãm în bar îl vãd pe fratele meu cum se uita la mine și Jay și i-am zâmbind dând din cap.
Ne apropiem de bar, de unde Herrmann se apleacã spre noi și spune:
Herrmann- Ada, avem nevoie de ajutor. Rapid. Spune și se uitã la mine cu ochii rugãtori.
Eu- Da Herrmann, orice. Îi spun când mã apropii de el.
Herrmann- Crezi cã ai putea cânta ceva? Pentru cã ultima datã când ai fãcut-o, am avut vânzãri extrem de mari. Spune și dau din cap amuzatã.
Eu- Herrmann, o sã o fac, dar cu o singurã condiție. În seara asta, o turã e din partea casei pentru toatã lumea. Spun și mã uit la el.
Herrmann- Bine. Acum fugi și dã-i pe spate puștoaic-o. Spune și îmi face semn sã merg spre Otis și Cruz care puneau boxele. Merg spre Brett care se uita la mine ciudat.
Eu- Brett, am nevoie de ajutorul tãu. Spun și îi șoptesc la ureche ce melodie vom cânta.
Brett- Ce? Nu, eu nu urc acolo în fața tuturor. Spune și dã din cap.
Eu- Brett, am nevoie de tine. Și o sã o faci. Îi spun și o prind de mânã. Mergem lângã boxe, iar eu iau microfonul în mânã. Bunã seara tuturor. Aș vrea sã v-o prezint pe prietena mea, Sylvie Brett, care va cânta cu mine o melodie care ne este dragã amândurora. Spun și îi fac semn lui Otis, care pornește melodia. Începem sã cântãm și mã uit la Brett. Strãlucea atât de tare când cânta, ca o stea.
Dupã ce am cântat, am avut o searã karaoke. Eu m-am dus la Jay, în timp ce alți oameni care se aflau în bar s-au dus sã cânte în timp ce versurile rulau pe ecran.
Jay- Nici nu știu de la cine ai învãțat sã cânți așa. Spune dupã ce mã pun lângã el.
Eu- Nici eu nu știu, dar hai sã nu întrebãm cã e mai sigur. Spun dupã ce beau o gurã de whiskey. Îl vãd pe fratele meu cum se apropie de noi și se poziționeazã între mine și Jay în picioare.
Alex- Herrmann, ne mai dai o turã de shot-uri te rog? Îl întreabã pe Herrmann care era în bar servind. Dã din cap și pune în fațã 3 pahare de shot-uri și toarnã tequila în ele.
Eu- Cu ce ocazie Alex? Îl întreb dupã ce dãm shot-urile peste cap.
Alex- Trebuie sã fie un motiv ca sã fac cinste cu bãuturã? Mã întreabã crezând cã scapã.
Eu- Alex, Te cunosc de când m-am nãscut, iar tu mereu ai o veste când îmi dai de bãut. Spun uitându-mã la fratele meu.
Alex- Bine, e posibil sã am iubitã. Spune zâmbind. Zâmbetul pe care nu l-am vãzut de când era îndrãgostit de fosta lui iubita de dinainte sã își însceneze moartea.
Eu- Alex, asta e minunat. Mã bucur enorm de mult! Spun și îi sar în brațe.
Jay- Felicitãri, era și timpul. Spune și dã mâna cu el.
Eu- Și, o cunosc pe norocoasã? Spun și dau din sprâncene jucãuș.
Alex- Um, nu, nu cred. Spune și se scarpinã la ceafã.
Eu- Și când o sã o întâlnim? Îl întreb uitându-mã la el.
Alex- Nu știu. Spune și zâmbește ușor.
Eu- Bine. Pãi cred cã ar trebui sã plecãm, mâine suntem toți în turã. Spun uitându-mã la ceasul de pe perete care indica miezul nopții.
Alex- Bine, mã duc sã îl iau pe Kelly. Spune și pleacã lãsându-mã pe mine și Jay singuri.
Îmi iau geaca pe mine, și merg sã le salut pe fete și ieșim pe ușã. Ne îndreptam spre mașini și Jay spune.
Jay- Pãi, ne vedem mâine. Spune și se întoarce spre mașina lui.
Eu- Jay, știi, oferta de a dormii la noi este încã activã. Spun când mã uit în ochii lui frumoși.
Jay- Cred cã o sã dorm acasã de data asta. Dar ne vedem mâine, Severide. Spune și se întoarce și începe sã meargã spre mașina lui.
Eu- Noapte bunã Halstead. Spun și mã urc în mașina mea zâmbind amuzatã.
Pornesc motorul mașinii și o las puțin sã se încãlzeascã dupã care pornesc spre casã. Strãzile orașului erau aglomerate, chiar dacã era miezul nopții. Nu am ce spune, Chicago nu doarme niciodatã. Ajung acasã și vãd lumina aprinsã în bucãtãrie. Se pare cã bãieții au ajuns acasã mai repede. Ies din mașinã și merg spre ușa roșie. Apãs clanța și deschid ușa. Intru în casã, mã descalț și îmi pun geaca în cuier. Îl vãd pe Alex cu o porție de cartofi prãjiți în mânã și iau unul de la el.
Eu- Bãieți, eu merg sã trag pe dreapta. Spun dupã ce îi pup pe fiecare în parte.
Alex și Kelly- Noapte bunã. Spun și urc scãrile.
A doua zi dimineațã.
Mã trezesc din cauza alarmei care indicã ora 6 dimineața. Mã ridic din pat și merg sã fac un duș dupã care mã pregãtesc pentru prima turã dupã accident. Cobor scãrile cu geanta pe umãr, și îi vãd pe Kelly și Alex cum beau cafea și se dezmeticesc.
Eu- Bunã dimineața. Spun dupã ce îmi las geanta lângã a fratelui meu.
Alex- Neața'. Cum ai dormit? Spune dupã ce îmi iau cana din dulap și îmi torn niște cafea.
Eu- Bine. Voi? Îi întreb dupã ce sorb o gurã de cafea.
Kelly- Bine. Însã urãsc ziua de luni. Spune și își freacã fruntea. Îi arunc niște pastile din dulapul de sub masã și dã din cap în semn de mulțumire.
Mai stãm puțin, dupã care eu mã urc în mașina mea, iar bãieții în a lui Kelly. Lui Alex nu îi place sã fie cu mine în mașina pentru cã zice cã miroase a parfum de femeie și nu îi place. Și merge cu Kelly în fiecare zi de când am ajuns în Chicago. Ajungem deodatã la secția de pompieri și ne dãm jos din mașinã. Alex și Kelly mã așteaptã pe trotuar și mã alãtur lor, când cineva mã prinde de spate. Mã uit în stânga și îl vãd pe Cruz cu un zâmbet pe fațã.
Eu- Joe Cruz, așa de dor ți-a fost de mine? Îl întreb în timp ce ne îndreptam spre intrarea în secție.
Cruz- Da, mai ales cã a trebuit sã îl opresc pe Otis din a face o vânãtoare de comori. Adicã sã sape în toatã unitatea. Spune și zâmbesc.
Eu- Pãi, nu o sã mai îmi iau concediu medical. Nu am vrea ca Otis sã distrugã unitatea. Spun dupã ce intrãm în unitate.
Intrãm în camera comunã unde erau așezați Casey, Gabby, Brett și Otis.
Eu- Bunã dimineața. Spun când trecem pe lângã ei și mergem la vestiare pentru a ne schimba. Aud vocile înfundate ale prietenilor mei cum spun "Bunã dimineața". Ajung la dulapul meu, și când deschid geanta, vãd cã nu erau lucrurile mele, și recunosc hainele lui Alex.
Eu- Alexx! Strig și în același timp aud vocea fratelui meu de pe rândul celãlalt de vestiare.
Alex- Adaa! Strigã și vine la mine. Cred cã trebuie sã ne punem etichete pe genți. Spune dupã ce îmi lasã geanta pe bancã și o ia pe a lui.
Eu- Da, dar nu ar fi trebuit sã îți iei geanta ca a mea! Spun în timp ce îmi dau jos tricoul pentru a-mi lua uniforma pe mine.
Alex- Cred cã o sã îți cumpãr o altã geantã. Roz! Spune știind cã nu îmi place rozul.
Eu- Jur cã dacã îmi iei o geantã roz, îți umplu camera cu poze cu tine și fata aia, cum o chema.... A da, Alexis! Spun știind cã nu o poate suporta pe fosta lui iubitã dupã ce l-a înșelat cu colegul lui de bancã.
Alex- Pãi, o sã îți gãsești mașina vopsitã roz. Spune și atunci m-am enervat. Merg la rândul lui și îi spun:
Eu- Totul pânã la mașina mea! Spun și mã uit în ochii fratelui meu nervoasã.
Alex- Și ce o sã faci? Mã întreabã provocându-mã.
Eu- Hm, ce ai zice dacã le-aș spune mamei și tatei despre mica ta escapadã cu profa de istorie ca sã te treacã? Sau aș putea sã îi spun tatei cã de fapt tu ai lovit dubița. Spun și mã uit la el cu sprânceana ridicatã, iar el cedeazã.
Alex- Bine, hai mergi la dulapul tãu pânã nu ne prinde Kelly cã ne certãm. Spune și mã întorc pe cãlcâie și mã duc la dulapul meu.
Dupã ce mã schimb în uniformã, merg în camera comunã și îmi torn niște cafea.
Brett- Ada, ce ai alege dintre o rochie albastrã închis și una neagrã? Mã întreabã Brett dintr-o datã când apare lângã mine.
Eu- Um, probabil cã pe aia neagrã. Dar dacã ar fi o nuanțã frumoasã de albastru aș putea sã o aleg pe aia. De ce? O întreb dupã ce mã uit la ea ciudat.
Brett- Nimic, doar eram curioasã. Spune și pleacã de lângã mine. Pe ușa intrã Connie secretara lui Boden și spune:
Connie- Ada, Chief Boden vrea sã discute cu tine. Spune și îmi trimite o privire ciudatã. Îmi pun cafeaua pe masã și merg spre biroul lui Boden.
Vãd pe geam mai mulți bãrbați, însã de la distanțã nu îi disting. Bat la ușã, și Chief se uitã la mine. Îmi face semn sã intru, și deschid ușa.
Eu- Da Chief, ați vrut sã mã vedeți? Îl întreb dupã ce închid ușa. Și când îmi ridic capul îl vãd pe Antonio și Alvin.
Boden- Da Ada, voiam sã vorbim ceva cu tine. Spune și mã uit la el.
Eu- Da Chief, orice. Spun și îmi pun mâinile la spate și încep sã îmi strâng degetele ușor.
Boden- Sergentul Voight m-a sunat în aceastã dimineațã spunând cã vrea sã vorbeascã cu tine. Spune și rãmân puțin șocatã. Așa cã i-a trimis pe detectivii Dawson și Olinsky sã vorbeascã cu tine.
Eu- Bine. S-a întâmplat ceva? Îi întreb când mã uit la Alvin care se uita la mine.
Olinsky- Noaptea trecutã, deținutul cu numele de Ivan Martinez a evadat din închisoare. Spune și îmi simt inima cum se oprește.
Eu- Cum?? Spun șocatã, și simt cum culoarea se scurge din mine.
Antonio- Avem toate patrulele pe strãzi cãutându-l, dar ne-am gândit cã tu ai fi prima persoanã pe care o sã o viziteze.