O intervenție oarecare 💜

Te iubesc iubito

Îl vãd pe Jay cum se uitã la mine cu o privire serioasã, și asta mã sperie puțin, pentru cã atâta timp cât Ivan e în libertate cine știe ce se poate întâmpla în capul lui.
Jay- Știi, mã gândeam cã mãcar o datã în viața ta vei face ce îți spun, dar vãd cã nu știi sã faci asta. Spune și își pune mâinile pe fața mea care era rece ca gheața din cauza frigului.
Eu- Cred cã tu ar trebui sã știi cel mai bine cã mereu voi alege ceea ce nu trebuie fãcut. Spun și îl sãrut scurt.
Jay- Atwater a spus cã ai identificat una dintre mașinile lui Ivan aici. Spune și se uitã în jur. Ai observat ceva neobișnuit? Mã întreabã și mã uit la fratele meu cum bea 2 sticle de apã.
Eu- Da. Era un tip care avea o șapcã de baseball și geacã neagrã pe el, și i-am vãzut puțin fața în timp ce eram la ambulanțã ca sã mai aduc etichete. De când suntem aici de 3 ore tot se învârte pe lângã noi. Spun și mã uit în direcția în care a plecat ultima datã.
Jay- Bine, du-te la spital cu victimele. Kevin va fi cu voi, și Will e în gardã dacã e ceva suspect. Spune și mã sãrutã pe cap dupã care pleacã spre Voight și Alvin.
Merg spre Brett și Kevin care stãteau de vorbã și se uitau la câți oameni erau întinși pe jos.
Eu- Brett, ești gata sã mergem la Med? O întreb când ajung lângã ea și Atwater.
Brett- Da, pe cine luãm? Mã întreabã uitându-se la cei 5 oameni care au mai rãmas pentru noi și ambulanța 539.
Eu- Îl luãm pe Luke și pe bãtrânul cãruia i-ai pus atela. Spun iar prietena mea dã din cap aprobator. Eu merg și îl iau pe Luke, iar Brett pe Gerard. Hai Luke, acum mergem la spital. Spun și îl ajut sã se ridice pe de jos.
Atwater- Ai nevoie de ajutor? Mã întreabã în timp ce vine și îmi ia geanta din mânã.
Eu- Mersi Kev, dar cred cã Brett e cea care are nevoie de ajutor. Spun și mã uit la Brett care se chinuia sã îl ridice pe Gerard de la sol. Kevin îmi lasã geanta și merge sã o ajute pe Brett.
Luke- Ce te-a împins sã te faci paramedic? Mã întreabã în timp ce urcãm în ambulanțã.
Eu- Sincer, nu m-am gândit la asta mai deloc. Poate cã a fost faptul cã am douã persoane foarte importante în unitatea în care sunt eu de care trebuie sã am grijã. Spun dupã ce îl așezãm pe Gerard pe targã iar Kevin se urcã în fațã lângã Brett.
Luke- Mereu am crezut cã bãieții trebuie sã aibã grijã de fete. Dar se pare cã am greșit. Spune și se uitã la mine.
Eu- Știi, dacã aș avea un dolar pentru fiecare datã când l-am salvat pe fratele meu aș fi bogatã. Îi spun în timp ce îi dau jos eticheta care o avea în jurul gâtului.
Luke- Wow. Spune și dã din cap.
Nici unul nu a mai spus nimic, și auzeam din fața discuția lui Kevin și a lui Brett. Ajungem la Chicago Med, unde ne așteptau Ethan și Maggie ca sã ne ajute.
Ethan- Ada, ce avem? Mã întreabã când deschide ușile ambulanței.
Eu- Fracturã de braț, l-am pus în atelã la fața locului, și contuzie minorã. Spun și Luke se dã jos iar Maggie îl duce înãuntru.
Toatã lumea din urgențe era ocupatã cu traumele care au sosit de la un singur accident.
Will- Ada, aș aprecia dacã i-ai spune fratelui meu sã termine cu mesajele. De dimineațã primesc mesaje de la el încontinuu. Spune Will care trece prin fața mea și fuge la un cod albastru care apare pe ecranele din ER.
Eu- Scuzã-mã, dar nu l-am vãzut pe fratele tãu decât 15 minute azi. Așa cã spune-i lui asta. Spun și merg lângã Kevin care stãtea și se uita la ușa principalã, și aștepta ca noi sã terminãm actele și sã mergem la unitate.
Kevin- Niciodatã nu o sã înțeleg cum rețineți toate problemele medicale și diagnosticele. Spune dupã ce ajung lângã el.
Eu- Iar eu, niciodatã nu voi înțelege cum voi puteți sã țineți minte codurile pentru fiecare infracțiune. Spun și mã apuc sã completez actele la birou principal.
Dupã ce termin de completat actele, mergem și ne urcãm toți trei în ambulanțã, dupã care pornim spre unitate. Tot drumul am vorbit cu Brett și îl ascultam pe Kevin cum vorbea cu cei de la poliție.
Ajungem la unitate și dupã ce Brett parcheazã ambulanța lângã mașina de salvare, ne dãm jos și mã uit la fratele și vãrul meu care fac exerciții în fața unitãții. Kelly îmi zâmbește iar Alex îmi face cu mâna. Le rãspund cu un zâmbet și intru în clãdirea unitãții și direct la aparatul de cafea. Când vreau sã îmi torn cafea în canã observ cã nu este cafea fãcutã.
Eu- Cum se face cã de fiecare datã când vreau eu sã îmi pun cafea, nu mai este nimic în cafetierã. Spun și mã uit la cei care erau în camera comunã.
Herrmann- Otis a fost cel care și-a pus ultimul cafea. Spune și face semn spre Otis care stãtea cu spatele la mine.
Eu- Otis, dacã te mai prind o datã cã dupã ce termini cafeaua, nu mai pui sã se facã, o sã îți vezi ceafa cu ochii. Spun și mã uit la el și ridic o sprânceanã.
Otis- Bine, nu o sã o mai fac. Spune și se ridicã de pe scaun și iese din camera comunã.
Mã apuc sã fac cafea, și mã uitam la aparatul de cafea și așteptam sã curgã. Eram ca un copil în seara de Crãciun. Îmi turnam cafeaua și în spatele meu auzeam niște voci, însã nu m-am întors pânã dupã ce mi-am pus lapte și zahãr. Când mã întorc în fața mea era Kevin cu un zâmbet pe buze, și Kelly cu Alex care erau îmbrãțișați.
Eu- Ce e? Îi întreb când mã uit la ei ciudat și puțin surprinsã.
Atwater- Avem o veste sã îți dãm. Spune și scoate din buzunar un plic pe care îl întinde spre mine. Pun cafeaua pe masã și iau plicul din mâna lui. Mã uit pe spate și era scris numele meu. Nimic mai mult. Deschid plicul și mã uit pe foaia albã.
"Ada, știu cã e ciudat sã îți scriu o scrisoare, însã crede-mã cã și pentru mine este ceva nou. Dar voiam sã îți spun asta într-un mod mai special. Așa cã nu mã mai lungesc la vorbã și o sã trec la subiect.
Astãzi dupã ce ai plecat tu, am reușit sã îl prindem pe Martinez. Așa cã nu mai trebuie sã îți fie fricã.
Ne vedem mâine când ieși din turã.
Te iubesc iubito.
Cu drag, Detectiv Jay Halstead "
Zâmbeam la biletul din mâna mea, și mã uit la Kevin care zâmbea ca un tembel.
Eu- Aș vrea sã vã zic ceva prieteni. Spun și mã uit la persoanele din camera în care ne petrecem cea mai mare parte din turã. Dupã 13 ore petrecute cu fricã în oase și sufletul la gurã, am fost informați cã deținutul care a evadat noaptea trecutã a fost prins. Așa cã, zic sã avem o turã liniștitã! Spun și zâmbesc când îi vãd pe toți cum respirã ușurați. Mã duc la fratele meu, și la Kelly care se uitau la mine și puteam citi bucuria din ochii lor cã totul va fi bine.
Alex- Ți-am spus cã totul se va rezolva, nu-i așa? Mã întreabã dupã ce batem palma.
Eu- Da, ai avut dreptate, o sã recunosc. Spun și regrat cã am spus asta.
Alex- Sunt cel mai deștept, mereu am dreptate. Spune și se întoarce spre Kelly care râdea de prostia fratelui meu.
Eu- Da, regret cã am spus-o. Îmi retrag cuvintele. Spun și mã așez pe scaun la masã, și mã uit la Brett care citea o carte.
Alex- Nu, îmi pare rãu dar nu îți poți retrage cuvintele. Spune și pleacã din camera comunã mergând afarã.
Brett- Ce zici dacã mergem sã facem inventarul ambulanței, pun pariu cã ți-a fost dor sã faci asta. Spune și mã uit la ea exasperatã.
Eu- Cred cã asta era partea de care nu îmi era dor deloc. Spun și mã las ppe spate în scaunul moale.
Brett- Haide. Mãcar nu mai trebuie sã mã uit la Borelli care în loc de 4 fãși elastice pune 3. Spune și ne ridicãm de la masã.
Dimineața urmãtoare.
Tura s-a terminat, ia eu de abia așteptam sã merg acasã și sã mãnânc ceva comestibil din ultimele 24 de ore. Nu mi-a lipsit deloc mâncarea pe care o face Cruz. Ieșim din unitatea și vorbeam cu Herrmann despre prima turã înapoi la muncã. Dupã ce îmi iau ochii de la Herrmann lângã mașina mea, îl vãd pe Jay cu un zâmbet pe fațã și cafea în mânã.
Eu- Ne vedem desearã la Molly's, prieteni. Spun dupã ce eu cu fratele și vãrul meu ne despãrțim de grup. Ne apropiem de Jay iar eu am un zâmbet imens pe fațã.
Alex- Vezi cine se gândește la noi? Spune când merge în fața mea, iar Jay îi întinde lui și lui Kelly câte o cafea.
Eu- Deci, le aduci fratelui și vãrului meu cafea, dar iubitei tale nu. Spun când mã poziționez în fața lui Jay și cu sprâncenele împreunate.
Jay- Nu. Normal cã ți-am adus și ție. Spune și îmi întinde una din cafelele care au mai rãmas pe suportul de carton. Mã uit la fața lui Jay și zâmbesc.
Eu- Mulțumesc Jay. Spun și îl sãrut scurt.
Jay- Oricând. Acum, mergem sã luãm micul-dejun. Spune și îmi face semn spre mașinã și merge pe partea șoferului.
Eu- Bine, dar nu ar trebui sã fi la secție? Îl întreb când îi dau cheile de la mașina mea și geanta lui Alex.
Jay- Avem liber azi. Spune și zâmbește.
Eu- Bine.... Alex, poți sã duci tu mașina acasã? Doar nu distruge nimic din mașinã. Spun și îl sãrut pe obraz, și la fel fac și cu Kelly.
Alex- Nici o problemã. Spune dupã care merge la mașina mea.
Mã urc în mașina lui Jay și îmi las capul sã se sprijine de scaun. A fost o turã obositoare.
Jay- Cum a fost prima turã? Mã întreabã dupã ce pornește motorul mașinii.
Eu- Obositoare. Dar m-am simțit atât de bine sã fiu din nou pe ambulanțã, mai ales dupã ce l-ați prins pe Ivan. Spun și mã uit la fața lui care pare obositã de la atâtea cazuri....
Jay- Mã bucur cã te-ai simțit bine. Acum mergem sã îl luãm pe Will de la Chicago Med. Spune și își pune mâna pe piciorul meu.
Eu- Bine. Spun și beau din cafeaua caldã care se afla în suportul de cafea lângã a lui Jay.
Ajungem la Med și îl așteptãm pe Will sã vinã, când la geamul meu bate Connor cu un zâmbet pe fațã. Las geamul jos și îl salut.
Eu- Hey Rhodes. Spun și îi zâmbesc în timp ce dã mâna cu Jay.
Rhodes- Hey prieteni. Ce faceți? Ne întreabã când își scoate mâna din mașinã.
Jay- Am venit dupã fratele meu, mergem sã luãm micul-dejun, tu? Îl întreabã iubitul meu pe chirurgul care stãtea în fața noastrã.
Rhodes- Acum am terminat tura, mergeam spre casã. Spune și zâmbește obosit.
Eu- Turã lungã? Îl întreb când recunosc expresia care se afla pe fața prietenului nostru pentru cã am vãzut-o de atâtea ori în oglindã și pe fețele prietenilor mei dupã o turã plinã de salvat vieți.
Rhodes- Când nu este turã grea? Mã întreabã dupã care se uitã în stânga lui, și în oglindã îl vãd pe Will cum se apropie de mașinã. Pãi, poftã bunã și ne vede la Molly's într-o searã poate. Spune dupã care pleacã spre mașina lui. Ușa din spate a mașinii este deschisã iar Will își face apariția cu o geantã de sport pe umãr.
Will- Bunã. Spune și zâmbește.
Eu- Hey Will. Spun și îi întind cafeaua pe care i-a cumpãrat-o Jay.