O schimbare de peisaj

41 0 0
                                    

Bunã dragii mei, știu ca nu este plãcut sã așteptați dupã capitole, însã mi-au venit niște idei și sper sã vã placã. Voi schimba puțin structura acestei cãrți, deci sper sã vã placã.
--------------------------------------------

Dupã 6 luni
Au trecut deja 6 luni, eu cu Ivan ne-am despãrțit în urmã cu 4 luni, din cauzã cã el mã înșelase. Așa cã m-am decis cu mama, tata si Alex sã ne mutãm în Chicago. Am aflat cã tata are un frate pe nume Benny Severide. Urmeazã sã mergem la casa lui Benny sã îl întâlnim. Este atât de ciudat sã aflii cã ai un unchi în Chicago de care nu ai știut niciodatã, însã toate se întâmplã cu un motiv, nu-i așa?
Am ajuns la adresa datã de unchiul Benny. Wow..sunã ciudat sã spui cã ai un unchi. Și ce casã.... cred cã este un om de afaceri cunoscut. Mã uit la tata si la mama cu o fațã surprinsã aș putea spune.
Tata- Sunteți gata sã îl cunoașteți pe unchiul vostru Benny? Spune tata întorcându-se în scaunul șoferului pentru a ne întâlnii privirile mele și a fratelui meu.
Eu- Mai avem ceva secrete în familia asta? Dacã da, vã rog sã le spuneți acum. Spun sperând sã nu aud nimic.
Alex- Eu aș avea ceva, spune fratele meu iar eu îi arunc o privire serioasã, iar dacã privirile ar putea ucide, el ar fi deja pe drum spre morgã.
Eu- Serios? Îți bați joc de mine? Haide spune o datã. Spun cu mâinile în sân.
Alex- Mã voi angaja la secția de pompieri 51 la care lucreazã Kelly, vãrul nostru. Scapã bomba nuclearã fratele meu, iar eu simt cum cerul îmi cade în cap.
Eu- O sã te bat la cap când ajungem acasã, pentru ca vreau sã facem o impresie bunã despre cum am fost crescuți. Spun și ies din mașinã, și același sentiment pe care l-am avut când treceam prin frumosul Chicago m-a lovit. Un sentiment care îmi demonstreazã cã arhitectura nu este pentru mine. Mã întorc spre familia mea și spun:
Eu- Nu mai vreau sã fiu arhitect, daca Alex poate sã fie pompier, și eu pot sã fiu paramedic. Vom salva oameni, pentru ca poate pentru asta suntem fãcuți. Spun și îl prind pe Alex de mânã.
Mama- Bine, vom vorbii cu unchiul tãu sã îți gãseascã o facultate de medicinã. Spune mama și mã sãrutã pe frunte. În acel moment ușa casei se deschide și pe ea iese un bãrbat în jur de 50 și ceva de ani, iar în spatele lui un bãiat apropiat de 35 de ani. Presupun ca ei sun Benny și Kelly Severide.
Benny- Oliver, ai venit. Mã bucur cã ne revedem dupã atâta amar de timp. Spune și îl strange pe tata în brațe. Felicity, spune și îi zâmbește cald mamei dupã care o strange și pe ea în brațe. Eu și Alex eram împietriți. Eram atât de surprinși dar și fericiți în același timp.
Mama- Buna Benny, ne bucurãm sã fim aici, spune mama cu zâmbetul ei care lumineazã încãperea, și un zâmbet pe care parcã tata l-a lipit cu superglue dupã ce a venit acasã cu Alex.
Benny- Și voi trebuie sã fiți Ada și Alex, spune și ne întinde mâna.
Eu- Da, eu sunt Ada iar el e Alex, spun și îi strâng mâna și același lucru îl face și Alex.
Benny- Haideți, intrați vã rog, eu si Kelly am pregãtit masa. Spune și se întoarce pe cãlcâie și se îndreaptã spre casã cu pași repezi. Îl urmãm, eu cu Alex stând mai în spate. Am intrat în casã unde am fost întâmpinați de un miros plãcut. Kelly vorbea cu cineva la telefon când am intrat noi.
Kelly- Scuze pentru asta doar cã era șeful meu. Spune și vine spre noi. Eu sunt Kelly Severide, iar voi trebuie sã fiți Oliver și Felicity. Spune și dã mâna cu mama și tata.
Tata- Mã bucur sã te cunosc Kelly. Spune tata cu un zâmbet pe fațã.
Kelly- Iar tu trebuie sã fi Alex, spune și îi strânge mâna fratelui meu.
Alex- În carne și oase. Spune și zâmbește sincer.
Eu- Nu pentru mult timp, spun eu șoptit însã nu prea în șoaptã pentru cã vad cã toatã lumea are atenția îndreptatã spre mine.
Kelly- Iar tu ești Ada, am auzit multe despre tine. Spune și își întinde mâna spre mine. Mã uit la mâna lui și i-o strâng.
Eu- Da, chiar eu, dar de unde ai auzit de mine? Îl întreb curiozitatea fãcându-și simțitã prezența în glasul meu.
Kelly- Aud multe în timpul intervențiilor, și nu cu mult timp în urmã cineva vorbea despre o fatã din România care "deține" strãzile. Spune zâmbind și ne așezãm la masã.
Eu- Hai sã nu exagerãm, nu dețin strãzile, doar cã sunt bunã la curse, și toți bãrbații mã subestimeazã pânã când mã urc în mașinã, iar de acolo sunt doar eu și drumul. Spun trasând liniile tatuajului de pe mâna dreaptã.
Kelly- Sã știi ca atâta timp cât faci ceea ce îți place nu conteazã ce cred ceilalți. Spune și își așeazã palma peste a mea cu un zâmbet care îmi spune cã ne vom înțelege super bine.
Eu- Mulțumesc Kelly. Spun și afișez un zâmbet pânã la urechi.
Mama- Benny, știu cã de abia am ajuns, însã aș vrea sã te întreb ceva. Spune mama iar eu știu ce va urma.
Benny- Spune Fel, orice. Spune unchiul Benny îndreptându-și atenția asupra mamei.
Mama- Nu știi unde ar putea Ada sã facã pregãtire pentru paramedici? Pentru cã își dorește lucrul acesta de ceva timp, iar in România era prea ocupatã cu cursele, spune și îmi aruncã privirea care o avea de fiecare datã când eu sau Alex mergeam la o cursã.
Benny- Ba chiar știu, voi da niște telefoane și vom rezolva sã devii un paramedic minunat. Spune și îmi zâmbește. Zâmbetul pe care îl aveam lipit pe fațã de când am intrat în casã începând sã creascã.
Eu- Vezi bã, cap sec, tot eu o sã am grijã de tine. Spun și îl lovesc pe Alex în umãr.
Alex- Vei sã ne batem? ha? I-a spune. Spune își ridicã pumnii. Îmi ridic pumnii și chiar când voiam sã îl lovesc, tata spune:
Tata- Ada, Alex în clipa asta lãsați mâinile jos. Vom face aceastã ceartã în felul nostru. Spune tata. Iar eu cu Alex ne uitãm unul la altul și zâmbim.
Mama- Oliver, te rog spune-mi cã nu ai adus mașinile de acasã pentru asta. Spune mama în timp ce își lasã capul în palme.
Kelly- Ce se întâmplã? Nu mai înțeleg nimic. Spune Kelly uitându-se la familia noastrã.
Alex- De fiecare datã când eu și micuța asta, spune și mã împunge cu degetul în coaste, ne certãm, tata ne pune sã rezolvãm problemã nu prin bãtaie, ci prin o cursã. Iar cel care câștigã are ocazia de a-l pune pe pierzãtor sã mãnânce mâncare de câine sau sã facã orice altceva. Spune Alex în timp ce își ia cheile de la tata.
Eu- Și de obicei, eu câștig. Spun și iau cheile de la tata din mânã. Alex, cred cã vom avea nevoie de un public de data asta, ca sã vadã cum ești bãtut de sora ta mai micã. Spun și scot limba la el.
Kelly- Pot sã rezolv asta, o sa ii sun pe cei de la secție sã ne întâlnim la Molly's, spune și începe sã sune lumea.
Tata- Benny, nu știi un loc unde sã nu fie atât de populat și sã se poatã aranja o cursã? Întreabã tata pentru cã nu prea cred cã are nevoie de poliție pe cap deja.
Benny- Ba știu chiar locul. Spune Benny zâmbind.
Eu- O Alex, te duci la fund, mai la fund decât ultimele 16 dãți. Spun luând un croissant cu unt de pe masã.
Alex- Mai vedem noi bursucelule. Spune si ne uitãm unul în ochii celuilalt pânã când unul din noi va ceda.
Kelly- Am vorbit cu ceilalți și ne întâlnim la Molly's. Spune luându-și cheile de la un Mustang frumos care era parcat afarã.
Eu și Alex suntem primii care ies pe ușa și ne îndreptãm spre mașinile noastre. Challengeru-l negru mã aștepta în fața casei și câțiva puști se uitau la el și când m-am apropiat și m-am urcat în el s-au îndepãrtat. Am pornit motorul iar torsul lui specific mi-a zbârlit pielea. M-am luat dupã Kelly și Alex, fiind urmați de restul. Goneam pe strãzile aglomerate din Chicago pânã când am ajuns lângã un bar cu un semn care era inscripționat Molly's. În fațã ne așteptau 11 persoane.
?- Severide, de ce ne-ai chemat aici? Spune un bãrbat care pare de o vârstã cu Kelly.
Kelly- Prieteni, aș vrea sã vã prezint niște persoane. Spune și ne face semn mie si lui Alex sã ne dãm jos din mașini. Ne dãm jos și ne apropiem de el. Prieteni, ei sunt verii mei Ada și Alex. Spune si aratã spre noi. Ada, Alex ei sunt: Christopher Herrmann, Joe Cruz, Mouch, Matt Casey, Gabriela Dawson, Brian sau Otis, Capp, Tony, Peter Mills, Rick Newhouse și Chief Wallace Boden; spune și îi aratã pe fiecare în parte.
Eu&Alex- Ne bare bine sã vã cunoaștem. Spun eu cu Alex de odatã și ne uitãm unul la altul cu privirile noastre specifice. Din spatele nostru se aude un scârțâit de roți iar eu și Alex ne întoarcem cu capul înspre acea direcție și vedem mașina tatei, așa cã mã decid sã ma pun în mijlocul drumului știind cã va oprii.
Casey- Hey, ce faci? Vino de acolo, o sã te loveascã. Strigã în urma mea însã Alex îl oprește. Tata se apropie foarte mult de mine și mã uit fix în ochii lui albaștrii. Pune frânã iar botul mașinii se oprește la doar 5cm de mine.
Eu- Tata, cred cã ai ruginit de ai venit atât de încet. Spun tachinându-l.
Tata- Da, da, da. Hahaha, râzi cât vrei dar știi cã mamei tale nu îi place viteza ca nouã. Spune și vine și mã sãrutã pe frunte, dupã care îl lovește pe Alex pe umãr ușor. Kelly face din nou prezentãrile pentru mama și tata.
Alex- Putem sã plecãm vã rog? Vreau sã o bat pe Ada la cursa asta și sã beau ceva în Chicago pentru prima datã. Spune Alex jucându-se cu cheile de la mașina lui.
Eu- Tu chiar crezi cã o sã reușești sã mã bați? Nici mãcar Alan nu a reușit. Spun pupându-l pe obraz dupã care mã urc în mașina mea. Cine vrea sã vinã cu mine? Întreb și vãd cã Chief Boden se apropie de mașinã.
Boden- Se poate? Întreabã semnalând spre portiera mașinii.
Eu- Desigur. Spun zâmbind și îmi pun centura. Ar fii indicat sã vã puneți centura Chief. Spun în timp ce ambalez motorul.
Tata o ia în fațã pentru a ne arãta drumul iar eu sunt in spatele lui, dupã care vine Alex, Kelly și ceilalți.
Boden- Și, Ada, de ce îți plac cursele atât de mult? Sparge Chief gheața,
Eu- Pãi, de când eram micã tata era "Regele Strãzilor" cum l-ar numii alții, iar eu cu Alex am devenit instantaneu prințul si prințesa strãzilor. Spun fiind atentã la drum.
Boden- Pe lângã curse ce îți place sã faci? Întreabã Boden încercând sã îmi citeascã emoțiile în timp ce conduc.
Eu- Mã gândeam sã mã fac paramedic, sã fiu acolo pentru Alex si Kelly când au nevoie. Spun sinceritatea mea observându-se.
Boden- Perfect, pentru cã avem un post liber pe ambulanța 61. Dupã ce îți vei termina studiile vei putea venii la noi. Astfel vei fii aproape si de Alex si Kelly, având în vedere cã ambii sunt în 51. Spune le uitându-se la drum.
Eu- Mulțumesc, domnule Boden. Spun uitându-mã la el.
Boden- În timpul liber poți sã îmi spui Boden. Spune așezându-și mâna pe bord.
Într-un final ajungem la locul în care va avea loc cursa. Cât timp tata si Benny aranjeazã traseul, eu cu Alex ne-am decis sã îi cunoaștem pe ceilalți.
Eu- Deci știu cã am fãcut introducerile, dar aș vrea sã ne cunoaștem mai bine. Spun eu cu un zâmbet pânã la urechi.
Casey- Sã începe așa, toți suntem pompieri, eu, Mouch, Herrmann, Cruz, Otis și Gabby suntem pe Truck 81, iar Capp, Newhouse, Tony, Severide și Alex sunt în Squad 3. Spune Casey iar eu mã întorc spre fratele meu care se preface cã, Casey nu mi-a spus cã va fi pe Squad.
Eu- Deci ziua asta este pliiinã de surprize. Spun și îl lovesc pe Alex în burtã acesta aplecându-se, asta este pentru tot ce mi-ai ascuns azi, iar pentru moartea ta și celelalte o sã o primești altã-datã. Spun și îmi întorc privirea spre tata.
Tata- Toatã lumea la locuri! Spune tata având ochelarii de soare pe ochi. Eu și Alex ne duceam la mașini, și mã întorc cu fața spre el.
Eu- Fie ca cel mai bun frate sã câștige. Spun și întind mâna spre el. Acesta o strânge și ne ducem spre tata.
Tata- Sper cã nu trebuie sã vã mai spun ca aceastã cursã va fi corectã, nu? Spune tata în timp ce se uitã la fiecare în parte, iar noi dãm din cap.
Ne urcãm în mașini și pornim motoarele. Tata se pune între noi și își îndreptã o mânã spre unul, iar cealaltã spre celãlalt. Turãm motoarele și așteptãm semnalul.
3.....2.....1...... Start. Și am luat piciorul de pe frânã. Primele curbe erau ușoare, însã urmãtoarele erau mai complicate pentru cã erau foarte înguste. Eu și Alex ne jucam, odatã era el în fața mea, odatã eu în fața lui. Una dintre curbe i-a dat puțin de lucru, pentru ca a pus frâna prea devreme și s-a rotit cu mașina astfel ajungând cu spatele spre linia de final. Însã a reușit sã o întoarcã repede. Dar nu prea repede, pentru cã eu eram deja trecutã de linia de final. Ajuns dupã linia de final, se dã jos și se uitã la mine. Eu doar dau din umeri ca semn cã se putea și mai rãu.
Tata- Ada, a 17-a oarã la rând reușești sã îl bați pe fratele tãu. Așa cã v-a trebui sã îi dai pedeapsa. Spune tata și se uitã la mine.
Eu- Cred cã, va trebui sã plãtești în seara asta bãuturile tuturor de la Molly's. Spun și merg și îi sar în brațe. Nici nu are idee cât de dor îmi era de cursele noastre dupã o ceartã frumoasã.
Alex- Atât? Nici un alergat dezbrãcat? Mâncare de câine? Mã întreabã uimit.
Eu- Nup. Cred cã de data asta am ales ceva care sã fie convenabil pentru toatã lumea, nu doar pentru mine. Spun zâmbind. Și când mã întorc îi vãd pe toți cu gura cãscatã. Pânã și pe Kelly și unchiul Benny.
Eu- Ce?.......
---------------------------------------------------
Bunã dragilor, sper cã v-a plãcut acest capitol. Aștept pãrerile voastre în comentarii. Stay safe.
2490 cuvinte.

O intervenție oarecare 💜Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum