O intervenție oarecare 💜

Lupul cenușiu.

 Ada pov

Jay- Și ce te aduce aici? S-a întâmplat ceva? Mă întreabă Jay cu o sprânceană ridicată.
Eu- Nu. Spun și dau din cap. M-am întâlnit cu Kevin și frații lui la micul-dejun, și a trebuit să plece înainte să aducă mâncarea, și m-a rugat să i-o aduc. Îi spun cu un zâmbet pe buze.
Jay- A. Și ce ai mâncat bun? Nu de alta dar eu am mâncat omletă făcută de mama ta. Spune cu un zâmbet pe față și vocea îi era plină de mândrie. 
Eu- Clătite, și cafea. Spun și îi zâmbesc scurt. Dar de ce a mers mama la noi? Știa că suntem în tură. Îl întreb curioasă.
Jay- A spus că voia să îți facă o surpriză și să te ajute cu curățenia. Spune dând din umeri, după care se așează la biroul lui. 
Eu- Bine. Păi eu cred că plec. Spun și îl sărut dar când vreau să mă întorc în fața mea îl văd pe Antonio. 
Antonio- Nu. Unde crezi că pleci fără ca măcar să vii să mă saluți? Spune și își desface brațele iar eu zâmbesc și îl strang în brațe.
Eu- Oh, uita-ți cine s-a întors la originile sale. Spun cu un zâmbet pe față. Când ai revenit? Îl întreb surprinsă.
Antonio- Acum 2 sau 3 zile. Spune cu un zâmbet pe față. 
Eu- Păi să știi că mă bucur că ești aici. Îi spun și ne dezlipim din îmbrățișare.
Antonio- Știi, cred că îmi place mai mult aici. La procuratură erau prea multe acte, și prefer să alerg de colo colo decât să stau toată ziua pe scaune. Spune amuzat. 
Eu- Păi să știi că băieții și-au cam pierdut forma de când ai plecat tu. Spun amuzată iar Jay se uită la mine și la fel fac și Kevin și Ruzek. 
Jay- Hei. Nu e adevărat. Spune revoltat, iar eu dau din cap. 
Eu- Nu e, iubitule. Spun sarcastică. 
Jay- Cred că ai lucrat prea mult, și nu mai știi cum arăt. Spune cu un zâmbet pe buze și îmi face cu ochiul. 
Ruzek- Cred că am auzit prea mult din conversația asta. Spune și se scutură după care se depărtează de noi, iar eu cu Jay începem să râdem. 
Antonio- Mă bucur că ne-am văzut, acum trebuie să plec. Ne vedem mai târziu. Spune după care se duce spre biroul lui și își ia geaca de piele pe el și coboară scările. 
Eu- Aveți vreun caz? Îl întreb pe Jay după ce mă întorc spre el. 
Jay- Avem niște mașini furate, dar nu știm prea multe despre ele. Spune și îmi dă dosarul din sertar. 
Eu- Jay, astea sunt mașini de lux. Nu e ușor să le furi. Îi spun și mă uit la el. 
Jay- Știm, dar nu avem nici o pistă. Spune și își pune mâinile în sân. 
Eu- Veți găsi o pistă până la urmă. Îi spun și îi dau dosarul.
Jay- Mi-ai lipsit azi-noapte. Niciodată nu mi-a plăcut liniștea din casă când tu ești la muncă. Spune și își pune mâinile pe șoldurile mele iar eu mă uit în ochii lui. 
Eu- Știu, dar deseară sunt acasă. Și avem casa doar pentru noi. Spun și îi aranjez geaca. 
Jay- Mmm, îmi place cum sună. Dar de unde știi că băieții nu vor fi acasă? Mă întreabă cu o sprânceană ridicată și cu un zâmbet pe buze. 
Eu- Pentru că merg la petrecere, și haide să fim sinceri, nu rămân ei fără să agațe vreo fată. Spun și râd ușor. 
Jay- Aici ai dreptate. Spune și mă sărută. 
Eu- Cred că merg până acasă să mă schimb, iar după aceea merg să îl ajut pe tata cu noua mașină. Spun cu un zâmbet imens pe față. 
Jay- A mai cumpărat o mașină? Mă întreabă uimit. 
Eu- Da. Spun serioasă. 
Jay- Ce model? Mă întreabă curios. 
Eu- Nissan GT-R. Alb dar am de gând să îl vopsesc. Spun și dau din sprâncene. 
Jay- Bine. Dacă o să am timp azi, o să trec pe la voi să văd cum stați. Acum fugi și te schimbă, că văd că ești mai entuziasmată decăt un copil. Spune și mă sărută scurt. 
Eu- Nu voi rata nici o șansă să îl ajut pe tata să vopsească o mașină. Spun și îl sărut pe obraz după care mă întorc și pornesc ușor spre ușă. Pa prieteni. Spun și le fac cu mâna lui Kevin, Ruzek, Alvin și Erin. 

     Cobor scările și îi zâmbesc lui Trudy când trec pe lângă biroul ei. 
Eu- Ne mai vedem, Sarge. Spun și îi zâmbesc.
Platt- Pa Ada. Spune fără să își ridice ochii din foile pe care le completa. 
   Ies din clădire și mă îndrept spre mașina mea, când observ o mașină cunoscută lângă ea. Merg spre ea și bat la geam. Geamul începe să se lase în jos ușor și în fața mea era nimeni altcineva decât fratele meu la volan, iar lângă el, tata. 
Eu- Știți, nu îmi amintesc ultima dată când m-ați urmărit, dar am vaga impresie că a fost atunci când am furat Mustangul și nu am vrut să mai vin acasă. Spun cu un zâmbet mic pe față uitându-mă la tatăl și fratele meu. 
Alex- Atunci a fost pe bună dreptate. Mi-ai lăsat un bilet spunând că nu mai vi acasă. Spune Alex și se uită la mine cu ochii mari. 
Eu- Știi, dintre noi doi, tu ai fost cel mai dramatic. Spun și dau din cap.
Oliver- Am venit să vedem dacă vii cu noi după noua mașină, și dacă vrei poți să o conduci tu spre casă. Spune tata și eram cu zâmbetul pe buze. 
Eu- Normal că vin. Și nu aș rata nici o șansă să conduc noul GT-R. Spun fiind mai entuziasmată decât un copil. 
Oliver- Bine, păi mama ta a ținut hainele voastre de vopsit și reparat în pod, așa că vă puteți schimba acolo. Spune tata iar eu zâmbesc. 
Eu- Atunci ce mai așteptăm. Unde mergem după ea? Îl întreb cu o sprânceană ușor arcuită. 
Oliver- La reprezentanță. Spune cu un zâmbet mare pe față. 
Eu- Cred că e prima mașină pe care o cumperi de la reprezentanță. Spun uimită. 
Oliver- Obișnuiți-vă, urmează să cumpăr și un garaj pentru service auto. Spune tata iar eu cu Alex ne uităm unul la altul și zâmbim. 
Alex- Cred că a fost cea mai bună alegere să ne mutăm în Chicago. Spune Alex cu zâmbetul pe buze. 
Eu- Aprob și susțin. Spun și zâmbesc și eu. 
Oliver- Bine, acum haideți să mergem, pentru că nu vreau să fac omul să aștepte după noi. Spune tata iar eu cu Alex ne uităm la el, după unul la celălat.
Eu- Stai puțin.... Vrei să vopsim și GT-R-ul? Sau numai camioneta? Îl întreb uitându-mă uimită la el confuză.
Oliver- Nu. GT-R-ul îl vom vopsii altădată. Deocamdată vreau să vopsim camioneta. Spune tata serios. 
Alex- Cred că ar trebuii să te urci în mașină și să pornim după mașină, pentru că deseară vreau să merg la Molly's. Spune Alex vizibil enervat de pălăvrăgeala mea cu tata. 
Eu- Bine. Calmează-te. Spun și îmi dau ochii peste cap după care merg la mașina mea și mă urc la volan pornind motorul. 

      Drumul spre reprezentanță a fost relativ scurt. Alex cu tata erau în fața mea cu un zâmbet imens pe față, și când am ajuns lângă ei în fața mea stătea un bărbat la vreo treizeci de ani cu un zâmbet pe față și lângă el frumosul GT-R alb cu dungi negre. Mă uit la fratele meu și zâmbesc, după care mă apropii de mașină și mă aplec în fața ei. Aveam un zâmbet larg pe față și puteam să mă uit toată ziua la acea mașină.

Alex- Cred că e una din mașinile mele preferate. Spune Alex din spatele meu.
Eu- Alex, jumătate din mașinile din garaj sunt preferatele tale. Eu am Dodge-ul și Mustangul. Atât. Spun și mă uit la el. 
Alex- Ție îți plac numai mașinile astea două pentru că sunt vintage. Spune și mă uit la el. 
Eu- Iar ție îți plac mașinile ca și fetele. Una în fiecare seară. Spun și mă uit la el cu mâinile încrucișate și cu sprânceana ridicată. 
Alex- Hei! Nu e vina mea ca sunt frumos și fetele mor după mine. Spune și rânjește la mine, iar eu îmi dau ochii peste cap și spun. 
Eu- Cred că vrei să spui că te plac doar pentru că ți-ai făcut tatuajul ală cu Squad. Spun și îi zâmbesc ușor. 
Oliver- Copii. Terminați. Spune tata ușor după ce se apropie de mine și Alex împreună cu domnul care i-a întâmpinat. Alex, Ada, acesta este Samuel. Spune tata iar Alex întinde mâna spre el și acesta prinde mâna fratelui meu și o scutură. 
Samuel- Încântat de cunoștință. Tatăl vostru mi-a povestit multe despre voi. Spune și își întinde mâna spre mine iar eu o scutur ușor cu un mic zâmbet pe buze. 
Eu- Și noi ne bucurăm să vă întâlnim. Răspund și mă uit la tata care îmi face cu ochiul. 
Samuel- Aveți niște mașini frumoase. Presupun că frumosul Dodge negru este al tău Oliver. Spune și se uită la tata, iar mie îmi dispare zâmbetul de pe buze și îmi ridic sprânceana iritată.
Alex- Uh... Nu trebuia să spui asta. Spune Alex de lângă mine încet. 
Oliver- Defapt, Dodge-ul este al fiicei mele. Spune tata și se uită la mine.
Samuel- Cum ați putut să îi dați o mașină atât de puternică unei ființe atât de firave? Spune bărbatul din fața mea, subestimându-mă.
Eu- Știi, mi se părea mie că am văzut un Coupé când am intrat în parcare. Presupun că este mașina ta. Spun și mă ridic de pe capota GT-R-ului și stau în fața lui. 
Samuel- Defapt, acea mașină este a unei femei. O mașină potrivită pentru femei. Spune și a umplut paharul. Mașina mea este aceea. Spune și arată spre un Ferrari Roma. 
Eu- Acea jucărie? Spun cu un zâmbet mic pe față. 
Alex- Ada, nici să nu te gândești. Spune fratele meu și se uită la mine cu ochii lui albaștrii, care încercau să mă calmeze. 
Eu- Alex, nu voi face vreo prostie. Nu am de gând să îmi folosesc motorina pentru un îngâmfat. Spun și îmi trag mănușile de piele pe mână, iar tata îmi aruncă cheile de la noua mașină. 
Samuel- O să o lași pe ea să conducă? Nu îți este frică că o va strica? Spune Samuel revoltat spre tata. 
Oliver- Defapt, ea este una dintre singurele femei pe care le-aș lăsa să conducă mașini atât de puternice. Spune tata iar eu îi arunc cheile de la Dodge, iar Alex se urcă în mașina lui. 
Samuel- De ce?  Întreabă scurt, iar eu mă uit la el pe geamul mașinii și spun. 
Eu- Pentru că sunt Lupul Cenușiu. Spun și îi fac cu ochiul, iar gura acestuia rămâne căscată. 

   Pornesc în trombă din parcarea reprezentanței și aveam un zâmbet mulțumit pe față. Este prima oară când îmi folosesc porecla de când suntem în Chicago. Dar m-am simțit atât de bine. 
Mereu am iubit mirrosul de mașină nouă. 

 Am ajuns repede la casa părinților mei și am parcat GT-R-ul în fața garajului, după care m-am dat jos din frumoasa mașină și o văd pe mama că ne așteaptă în ușă cu un zâmbet mare pe față, și după ce m-am appropiat de ea, mi-a apărut și mie un zâmbet pe față. 

Felicity- Bună dragii mei. Cum a fost? Mă întreabă mama după ce ajung lângă ea și la fel face și fratele meu. 
Eu- Am avut privilegiul de a folosii porecla. Spun cu un zâmbet pe față. 
Felicity- Și eu care speram că Jay ți-a băgat mințile în cap. Spune mama după ce intrăm în casă. 
Alex- Mamă, nu știi că ce nu ai avut vreodată, nu poți să bagi la loc? Spune fratele meu iar eu mă uit spre el și îl lovesc. 
Felicity- Fără bătăi, tocmai am terminat de spălat covoarele după ultima voastră ceartă. Spune mama iar eu cu Alex ne uităm unul la celălalt și începem să râdem. 
Oliver- Copii, mergeți și vă schimbați. Ne apucăm să vopsim camioneta. Spune tata iar eu îmi dau jos adidașii și mă uit la mama. 
Felicity- Hainele voastre pentru vopsit sunt sus în camere. Ada pe dreapta și Alex pe stânga. Spune mama iar eu încep să urc scările pentru a-mi lua hainele.

  După ce am coborât gata îmbrăcați în hainele care miroseau a tot felul de soluții și acoperite de vopsele, ne-am îndreptat spre garaj unde am început să vopsim mașina.