O intervenție oarecare 💜

Îmi e frică.....

Kelly Severide pov
Mã trezesc din cauza unor bãtãi în ușã. Mã uit spre geam și vãd lumina puternicã. Mã ridic din pat și merg pânã la ușa camerei mele. O deschid ușor iar în fața mea stãtea Ada cu cafea și niște medicamente în mânã.
Ada- Bunã dimineața razã de soare. Spune și își dã ochii peste cap.
Eu- Neața'. Cât e ceasul? O întreb când iau cafeaua din mâna ei și intrãm în camera mea.
Ada- E 3 dupã amiaza. Spune și zâmbește inocent.
Eu- Am dormit aproape toatã ziua? O întreb dupã ce beau medicamentele pentru cã am o durere de cap infernalã.
Ada- Da. Spune sec, dupã care se ridicã și se îndreaptã spre ușã. Apropo, dacã îți e foame mai este mâncare în frigider. Spune și iese din camerã.
Mai stau puțin, dupã care ies din camera mea, și merg la bucãtãrie.
Ada pov
Dupã ce l-am trezit pe Kelly am mers la Alex în camerã pentru a-l trezii si pe el. Intru în camera lui ușor și mã așez pe pat lângã el.
Eu- Alex, trezește-te. Spun și îl scutur ușor, dar nu se trezește. Îl mai scutur încã o datã și se întoarce cu fața spre mine.
Alex- Ce e? Mã întreabã uitându-se la mine doar cu un ochi.
Eu- E timpul sã te trezești, e deja 3 dupã amiaza. Spun și îi pun cafeaua pe noptierã.
Alex- Bine. Mai lasã-mã 5 minute. Spune și își acoperã fața cu pãtura. Mã ridic de pe marginea patului, și ies din camerã mergând la bucãtãrie unde era Kelly și se uita prin frigider.
Eu- Mãcar unul dintre voi e treaz. Spun și merg la geacã de unde îmi scot telefonul.
Kelly- Alex nu vrea sã se trezeascã? Mã întrebã când își scoate capul din frigider și pune pe masã niște resturi de seara trecutã.
Eu- Exact. Kelly, unde ați fost seara trecutã? Îl întreb fiind puțin îngrijoratã.
Kelly- Am fost la o petrecere. Un tip pe care l-am cunoscut la o intervenție. Dar mergem și în seara asta. Spune și se uitã la mine iar eu dau dezaprobator din cap.
Eu- Kelly, mâine suntem în turã. Nu crezi cã exagerați cu petrecerea asta? Îl întreb uimitã la început, pentru cã ținem în mânã viețile oamenilor din acest oraș.
Kelly- Știm, dar nu am fost la o petrecere de multã vreme. Și vom fi mai devreme acasã decât seara trecutã. Spune și îmi dau ochii peste cap.
Eu- Bine, eu plec pânã la mama și tata. Ne vedem mai târziu. Spun și mã ridic de pe scaun și încep sã îmi iau geaca pe mine, dupã care ies din casã.
Ajung la pãrinții mei dupã jumãtate de orã de condus prin orașul aglomerat. Vãd mașina lui tata în fața casei și zâmbesc. Aceeași mașinã ca acum 7 ani. Un Nissan Skyline GT-R albastru. Mașina care era nelipsitã din fiecare garaj al tatei. Cobor din mașinã și merg spre ușa de la intrare. Deschid ușa și mirosul de mâncare îmi umple nãrile. Merg spre bucãtãrie unde o vãd pe mama cum îi pune tatei sã mãnânce. Îi fac mamei semn sã nu spunã nimic, și mã strecor în spatele lui tati și îi pun mâinile la ochi.
Eu- Cine e? Spun imitând vocea lui Alex.
Tata- Hm, dacã nu e chiar fetița care se urca pe umerii fratelui ei pentru a ajunge la dulapul cu dulciuri. Spune și mã prinde de mânã și mã pune pe scaun lângã el.
Eu- De ce nu reușesc niciodatã sã te pãcãlesc? Îl întreb când mã uit la el cu un zâmbet pe buze.
Tata- Poate pentru cã își cunosc mâinile, parfumul și pentru cã fratele tãu nu ar face asta niciodatã. Poate cã mi-ar pune niște ulei de motor în cap dar altceva nu. Spune iar eu cu mama începem sã râdem.
Eu- De ce mi-am imaginat cum Alex îți toarnã ulei de motor în cap și tu îl alergi cu o cheie de roți? Spun iar tata mã lovește ușor peste picior.
Mama- Ce faci aici draga mea? Pari supãratã. Spune mam uitându-se la mine cu ochii ei verzi.
Eu- Am vrut sã ies din casã. Sunt Kelly și Alex. Spun și îmi pun fața în palme.
Mama- Ce e cu ei? Mã întreabã în timp ce îmi prinde mâna în a ei.
Eu- Sãptãmâna trecutã au întâlnit un tip care dã petreceri, și au mers la una dintre ele ieri. Și au ajuns acasã la 5 dimineața. Și vor sã meargã din nou acum seara, dar noi mâine intrãm în turã. Spun și mã uit la mama așteptând un sfat de la ea.
Mama- Lasã-i sã meargã. Vor venii acasã și veți merge în turã ca și cum nu ar fii nimic greșit. Spune și îmi zâmbește scurt. Dar sã fiu sincerã nu era rãspunsul la care mã așteptam, dar nu mã contrazic cu mama.
Eu- Bine. Spun și îi zâmbesc dupã care mã uit la tata.
Tata- Jay ce mai face? Mã întreabã ridicând o sprânceanã cu un zâmbet pe buze.
Eu- Mai are puțin și vine de la secție. De ce? Îl întreb pe tata care îmi zâmbea fericit.
Tata- Doar mã întrebam. Sunteți bine? Mã întreabã dupã câteva momente de tãcere.
Eu- Da, am trecut amândoi peste niște momente grele, dar acum suntem bine. Spun și îi zâmbesc. Niciodatã nu credeam cã voi mai vorbii cu el. Credeam cã l-am pierdut pe veci, dar viața noastrã nu este la fel de normalã cum ar pãrea.
Am mai stat ceva timp cu pãrinții mei, dupã care am pornit spre casã. Era deja ora 5, și speram ca Jay sã fi ajuns deja acasã, pentru cã nu aveam chef sã stau singurã dupã ce pleacã Alex și Kelly. Intru în casã și îl vãd pe Alex pe canapea uitându-se la un film.
Eu- Am ajuns. Anunț ajungerea mea acasã și capul fratelui meu se întoarce spre mine.
Alex- Ce ai stat atât? Mã întreabã uitându-se la mine urât.
Eu- Am povestit cu mama, și l-am ajutat pe tata sã aleagã o nouã mașinã. Spun cu un zâmbet triumfãtor pe fațã.
Alex- Ce? Dar tata tot timpul se consultã cu mine în legãturã cu ce mașini sã cumpere și sã vândã. Spune Alex bufnind și pufãind.
Eu- Pãi dacã nu ai mai fost la el nu are cum sã aștepte dupã tine de fiecare datã când trebuie sã cumpere o mașinã. Spun când mã duc la frigider și îmi pregãtesc ceva de mâncare pe mâine în turã. Chiar dacã vom avea mâncare la unitate voiam sã am ceva pregãtit de acasã.
Alex- O sã merg și o sã vorbesc cu el. Însã sper din toatã inima cã nu ai ales din nou vreo mașinã de epocã. Spune știind cã mie îmi plac extrem de mult mașinile mai vechi.
Eu- Mașinile mai vechi sunt mai bune decât majoritatea de acum. Spun uitându-mã la el cu ochii mici.
Kelly- Aici sunt de acord cu Ada. Nu aș da Fordul Mustang din 1968 decât dacã s-ar întâmpla ceva cu el. Spune Kelly coborând scãrile cu geaca de piele pe mânã.
Eu- Kelly, într-o zi vei îngheța dacã mai porți mult geaca aia de piele. Spun în timp ce tai niște legume pentru a le bãga la cuptor.
Kelly- Dacã nu a fii verișoara mea, te-aș bãga cu capul în zãpadã din cauzã cã mi-ai jignit geaca de piele. Spune punându-și mâna dreaptã peste inimã prefãcându-se rãnit. Îi zâmbesc și pun legumele în tavã, peste care pun unt și pornesc cuptorul.
Eu- Vai, îmi e fricã.... Spun sarcasticã cu un zâmbet pe fațã.
Kelly- Ar trebui. Spune și încearcã sã parã fioros însã nu îi merge. Apropo, ne întrebam dacã putem împrumuta mașina ta în seara asta. Spune și se uitã la Alex care face niște ochi de cãțeluși. Stau puțin pe gânduri și le arunc cheile.
Eu- Bine, dar dacã îmi aduci mașina cel puțin zgâriatã, dormiți afarã. Spun serioasã și mã uit la ei cât de bucuroși sunt.
Bãieții au mai stat puțin, dupã care au plecat la petrecere lãsându-mã singurã în casa mare. Am stat singurã maxim o orã, dupã care Jay vine acasã și se vede pe fața lui cât de obosit este.
Jay- Hei, ești acasã. Spune și îmi zâmbește, dupã care vine și mã sãrutã și se pune la masã.
Eu- Da, sunt de la ora 3 acasã. Spun zâmbind.
Jay- Nu știam cã ești acasã. Nu am vãzut mașina în fațã. Spune oboseala punând stãpânire pe el.
Eu- Mașina e la Kelly și Alex sã impresioneze niște fete presupun. Spun când îi pun ceva de mâncare în fațã știind cã îi este foame.
Jay- Și de ce au luat mașina ta. Kelly are Mustang și Alex are Camaro. Nu vãd logica. Spune înainte sã ia o gurã din mâncarea care a rãmas de seara trecutã.
Eu- Pentru cã mașina mea este mai frumoasã și mai puternicã. Spun fãcând cu ochiul și cu un zâmbet pe buze.
Jay- Nici nu ai fost arogantã. Spune dând din cap cu un mic zâmbet pe fațã. Îl lovesc ușor și dau din cap.
Eu- Pânã la urmã Mercer era de vinã? Îl întreb uitându-mã la el sperând sã îl fi prins.
Jay- Da, datoritã ție. A spus cã nimeni nu ar fi reușit sã își dea seama cã el a fãcut-o. Spune și îmi zâmbește mândru.
Eu- Cred cã trebuia sã mã fac detectiv, nu ambulanțier. Spun zâmbind.
Jay- Și sã trebuiascã sã te vãd în fiecare zi în fața biroului meu cu zâmbetul ãla? Ah, ar fi torturã. Spune amuzat, iar eu îl lovesc în umãr ușor.
Eu- Nu știu de tine, dar eu am prins azi un criminal, și mã simt extrem de obositã. Spun ieșind din spatele mesei și mergând sus.
Jay- A, deci tu ai prins criminalul ãla periculos. Spune și se uitã la mine uimit.
Eu- Da, nu ai auzit? Spun râzând și amândoi ne aruncãm în pat obosiți.