O intervenție oarecare 💜

Nu te panica

Ada pov
Mã trezesc urmãtoarea dimineațã și Jay nu era lângã mine. Când mã dau jos din pat calc pe ceva moale. Mã uit la picioare și îl vãd pe Jay cum doarme pe jos. Îl scutur ușor pentru a se trezii și îl strig.
Eu- Jay, trezește-te. Spun scuturându-l și spunându-i numele. Se trezește și se uitã urât la mine.
Jay- Din cauza ta am ajuns aici pe jos. Spune uitându-se la mine atât de urât ca și atunci când i-am luat bluza preferatã și am purtat-o la muncã.
Eu- Eu? Cum? Îl întreb uimitã, pentru cã nu fac lucruri de genul acesta.
Jay- Da, toatã noaptea te-ai foit, și te-ai trezit plângând. Mã mir cã nu i-ai trezit pe Kelly și Alex. Spune ridicându-se de pe podea și mergem la bucãtãrie. Mã uit pe geamul micuț în timp ce pregãtesc cafeaua și vãd cã mașina mea nu este acasã. Las cana pe masã și merg sã vãd dacã cheile mele sunt în bolul cu chei. Jay mã vede cã mã agit, și se uitã la mine.
Jay- Ce s-a întâmplat? Mã întreabã când mã opresc din cãutatul cheilor.
Eu- Mașina mea nu e aici. Nici cheile. Trebuie sã merg sã vãd dacã au ajuns acasã Kelly și Alex. Spun și fug repede pe scãri și deschid ușa camerei lui Alex, și patul este neatins. Merg la Kelly și la fel. Cobor repede jos și încep sã îl sun pe Kelly. Telefonul suna, dar nu rãspunde nimeni.
Jay- Iubit-o, nu te panica. Poate cã au adormit pe undeva. Spune Jay frecându-mã pe spate, dar nu mã puteam calma.
Eu- Nu le stã în fire Jay. Spun și simt cum se formeazã lacrimi în ochi. O sã merg la unitate sã vorbesc cu Boden. Spun și fug sus unde mã schimb atât de repede și la fel face și Jay, dupã care ieșim pe ușã și mergem la mașina lui, pentru cã eu nu aveam cum sã ajung la unitate fãrã el.
Ajungem la unitate, și primul lucru pe care îl fac este sã mã uit dupã mașina mea în fața unitãții, sperând cã este aici. Nu o vãd și merg grãbitã spre intrarea în unitate cu Jay în spatele meu. Mouch mã vede intrând în unitate panicatã și se ridicã de pe canapea, iar eu merg direct la dormitoare. Merg la patul lui Alex și îl vãd dormind liniștit. Mã uit la Jay și Mouch care se uitau la mine cu fricã în ochi. Mã aplec și apuc salteaua lui Alex de margine și o ridic. Alex cade zgomotos pe podea, și eu mã uit la el atât de urât. Se uitã la mine și spune:
Alex- Nu puteai sã mã lași sã dorm? Spune și vrea sã se punã sã doarmã pe podea, dar îl lovesc cu piciorul.
Eu- O crede-mã Alex, dacã am fi singuri nu te-ai mai ridica de acolo. Spun și plec la patul lui Kelly, pe care îl lovesc destul de puternic. Acesta deschide ochii și se uitã la mine somnoros.
Kelly- Bunã dimineața. Spune lipsa somnului fiind vizibilã.
Eu- Nici nu mã voi certa cu voi în acest moment. Un singur lucru vã spun. Mã mut. Spun și mã uit la el, dupã care plec, și merg la biroul lui Boden.
Bat la ușã iar acesta îmi face semn sã intru.
Boden- Ada, de ce nu ești în uniformã? Mã întreabã uitându-se la pantalonii și hanoracul meu.
Eu- Chief, mã întrebam dacã pot sã lipsesc 2 ore acum dimineațã pentru cã am avut o altercație cu Alex și Kelly chiar în acest moment. Spun când îmi ridic ochii și mã uit la fața șefului meu.
Boden- Bine, Gabby îți va ține locul în tura asta. Rezolvã-ți probleme liniștitã. Spune și nu știam cum sã îi mulțumesc.
Eu- Mulțumesc Chief. Spun și îi zâmbesc, iar el dã din cap aprobator, semn cã sunt liberã sã plec.
Ies din biroul sãu și merg la Jay care mã aștepta în camera comunã unde erau toți, inclusiv Alex și Kelly. Alex se apropie de mine și vrea sã mã strângã în brațe însã mã trag ca arsã.
Eu- Nici sa nu îndrãznești sã mã atingi. Spun și mã uit la el cu lacrimi în ochi.
Alex- Ada, îmi pare rãu. Spune și dã din cap.
Eu- Alex, am crezut cã m-ai pãrãsit din nou. Am crezut cã ai fãcut accident. Tu ai mãcar idee cum se simte? Sã îți vezi tatãl și fratele cum intrã într-o clãdire și mașina explodeazã? Îți rãspund eu. Nu știi. Strig la el și Jay mã ținea sã nu îl lovesc. Aveam lacrimi în ochi. În tot timpul ãsta nu ți-am zis nimic. Am tãcut și am înghițit. Dar m-am sãturat! Spun și dau din cap dezamãgitã.
Jay- Hai sã mergem. Spune Jay și mã împinge ușor spre ușa de la intrare.
Ajungem la mașina lui Jay și mã sprijin de ea, cu capul plecat.
Eu- E numai vina mea. Nu m-am gândit unde vei sta, m-am gândit doar la proștii ãia doi. Spun când îmi frec fața frustratã.
Jay- Ascultã-mã, azi poți venii sã stai cu noi la secție, dar nu poți pleca de acasã. Știu cã în acest moment nu vrei sã îi mai vezi, dar sunt familia ta. Pânã atunci putem sta în apartamentul meu. Spune și mã mângâie pe fațã. Acum hai sã mergem sã faci un duș și sã ne schimbãm. Adaugã sãrutându-mã pe frunte și urcãm în mașinã.
Dupã ce am fãcut un duș, ne-am schimbat și am pornit spre secția de poliție. De când am plecat de la unitatea de pompieri, Alex și Kelly mi-au tot dat mesaje și m-au sunat, însã nu am fost în stare sã le rãspund. Jay era în scaunul șoferului iar eu mã uitam pe geam gânditoare.
Jay- Va fi bine. Cred cã Alex și Kelly își vor da seama de ce prostie au fãcut. Îmi spune așezându-și mâna pe piciorul meu și mã mângâie ușor încercând sã mã linișteascã. Ajungem la secția de poliție, și intrãm pe ușa din fațã. Mã uit la sergentul Platt și se uitã la mine curioasã. Îl vãd pe Jay cu coada ochiului cum dã din cap negativ, astfel ea nu îmi spune nimic și urcãm la etaj. Cum am intrat, Adam și Kevin vin sã dea mâna cu Jay, iar Kevin mã ia în brațe, iar eu mã uit la el, și vede cât sunt de posomorâtã. Atwater mã trage în bucãtãrie și se uitã la mine.
Atwater- Ce s-a întâmplat Ada? Mã întreabã când îmi torn niște cafea și adaug zahãr iar el îmi dã laptele din frigider.
Eu- Sunt Alex și Kelly. Spun ușor și mã uit la prietenul meu tristã.
Atwater- Ce au fãcut? Mã întreabã când se apropie de mine și se uitã la mine ca un frate grijuliu.
Eu- Am crezut cã i-am pierdut, Kev. Când nu am vãzut mașina mea în fața casei tot ce mi-a trecut prin minte a fost accidentul tatei și a lui Alex. Ziua când i-am pierdut pe ei și o parte din mine odatã. Când prietenii lui Alex mã țineau sã nu fug dupã mașina care a intrat în clãdire. Cum veneam acasã de la liceu și stãteam lângã ceea ce a mai rãmas din mașina lor reparând-o și amintindu-mi fiecare lacrimã și zâmbet din garaj. Îi spun uitându-mã la fața lui de culoare închisã. Se uita la mine ca și cum urma sã mã fac bucãțele ca o pãpușã de porțelan. Dar asta nu se va întâmpla.
Atwater- Ada, nu știu prin ce ai trecut acasã, însã un singur lucru știu sigur. Alex și Kelly ar face orice ca sã te vadã fericitã. Ar merge pânã la capãtul lumii ca sã gãseascã mașina care îți va face inima să tresară de bucurie si sã te facă fericitã. Cred cã ar trebui sã îi asculți și poate îi vei și ierta. Îmi spune și mã strânge în brațe. Mereu am avut încredere în Kevin și mã simt atât de bine în prezența lui. Mã uit pe geamul care dã spre biroul lui Jay, și îl vãd zâmbind. Îi zâmbesc ușor și dupã Kevin îmi dã drumul din îmbrãțișare.
Ieșim din bucãtãrie și merg la Jay care vorbea cu Rixton. Ajung lângã el și mã așez pe scaunul lui și mã uit la Alvin cum intrã pe ușa din spate speriindu-se de mine.
Olinsky- Fetițo, ce faci aici, parcã erai în turã. Spune când trece pe lângã mine și își dã geaca jos.
Eu- Am decis sã vã mai ajut puțin. Spun cu un zâmbet pe fațã însã doar Jay și Kevin știau de ce sunt aici. Voight iese din biroul lui și spune.
Voight- Avem un caz. Spune și toți încep sã se îmbrace pregãtindu-se de plecare. Eu stãteam pe scaun și mã uitam la ei cât de rapizi sunt. Și tu vi cu noi. Am avea nevoie de un set de ochi. Spune Voight arãtând spre mine și mã ridic uimitã de pe scaun și îmi iau geaca pe mine.
Atwater- Poți veni cu mine și Rixton în noua mașinã. Spune Kevin și scoate o pereche de chei și vãd inscripția Dodge pe ea. Mã uit la Jay și la Erin și spun.
Eu- Îmi pare rãu, dar Kev mã lasã sã conduc, și nu voi rata momentul de a conduce un Dodge. Spun și iau cheile din mâna lui Kevin și îi zâmbesc lui Jay bucuroasã. El cu Erin dau amuzați din cap și coborâm toți scãrile. Merg dupã Kevin și Rixton în curtea din spate unde sunt mașinile și vãd un Dodge Charge SRT Hellcat de culoare albastru închis. Rãmân cu gura ușor cãscatã și mã urc la volan, iar Kevin lângã mine. Îmi trec mâinile peste interiorul de piele neagrã. Mã uit la Kevin și apãs butonul de start. Motorul mașinii puternice începe sã toarcã și ies din parcare urmãrindu-l pe Olinsky spre locul crimei.
Kevin- Știi, mâine searã este "Fabrica de râs", și mi-ar prinde bine o fațã cunoscutã pe acolo. Spune Kevin și doar atunci îmi aduc aminte de idea lui Otis de a avea o searã de stand-up comedy pentru a atrage lumea.
Eu- Am uitat complet de asta. Dar da, normal cã vom fi acolo. Nu aș rata pentru nimic în lume ocazia de a râde de toate glumele tale. Îi spun zâmbind din scaunul șoferului. Dar poți sã îmi dai o glumã în avans? Îl întreb și dau in cap spre el.
Atwater- Bine, bine. Care este singurul loc care este pãzit de polițiști 24 de ore? Mã întrebã și zâmbetul îmi piere de pe fațã.
Eu- Gogoșeria? Îl întreb ridicându-mi sprânceana fiind dezamãgitã de gluma lui proastã.
Atwater- Ai mai auzit-o? Mã întreabã surprins și trist.
Eu- De câteva ori.... Îi spun și îmi întorc ochii spre drum.
Atwater- De obicei lumea râde la asta.... Spune uitându-se pe geam.
Eu- Parcã spuneai cã vei sã faci comedie observaționalã. Îi spun când îmi întorc capul spre el.
Atwater- Da, m-am gândit la asta. Spune întorcându-și privirea spre mine.
Eu- Kev, ești cel mai amuzant tip pe care îl cunosc.... Doar fi Atwater. Îi spun când îl lovesc peste umãr ușor iar el dã din cap.
Conduceam mașina puternicã pe strãzile orașului și simțeam cum toatã supãrarea dispare, și îmi dau seama cã am greșit. Trebuia sã îl las pe Alex sã explice, trebui sã îl ascult. Cum am fãcut de fiecare datã. Gândurile în acele momente îmi erau încețoșate de panicã și durere. Durerea cã îi voi pierde. Cã nu le voi mai putea da sfaturi sau sã le fiu alãturi de fiecare datã când se rãnesc la o intervenție. Sã fiu cea care le va fi mereu alãturi.
Ajungem la Washington Park și intrãm în pãdure, unde era o femeie îmbrãcatã în haine de sport. Agenții care au gãsit-o au așezat o pãturã peste ea pentru a nu fi impactul prea mare asupra trecãtorilor.