Doll | 18+

Capitolul 1

Reyna

Luni, ziua cea mai plictisitoare si inutila din săptămâna, ziua în care stau la birou uitându-mă peste teancul de dosare de pe biroul meu alb. Oftez zgomotos si ma las pe scaunul moale atunci când simt ca numai pot continua, imi inchid lent ochii și incerc sa ma relaxez dar relaxarea imi este distrusa atunci când aud telefonul vibrând sub miile de harti de pe birou.

- Da mamă. Raspund plictisita sperând ca are un motiv foarte bun pentru care m-a deranjat.

- Reyna, azi ai planuri?

- Nu prea, de ce?

- In seara asta vom lua cina cu familia Moore, o sa-l cunoști și pe fiul lor. La auzul acestei fraze imi dau ochii peste cap și incerc sa nu ma enervez.

- Și dacă nu vreau sa vin? Întreb neinteresata sperând ca nu este obligatorie prezenta mea la aceasta cină.

- Deja le-am spus ca vei fi prezenta asa ca nu accept niciun refuz. Cu greu ma abtineam sa nu ma enervez deși eram conștientă ca dacă recurg la asta nu fac decât sa ii enervez pe parintii mei cea ce nu vreau.

- Bine, voi fi acolo. Inchid apelul trecandu-mi degetele prin parul roșcat, chiar nu am chef sa merg la aceasta cină.

Familia mea și familia Moore erau buni parteneri de afaceri mai ales tata cu domnul Moore. Decand ma stiu i-am văzut mai tot timpul unul pe langa altul discutând despre afaceri, nu aveam nimic cu domnul si doamna Moore întotdeauna au fost drăguți cu mine, câteodată se purtau cu mine de parca as fi fost copilul lor. Singura persoana care ma deranja era Joseph, fiul lor. Din ce am citit în ziare pare genul de barbat profitor, a avut probleme cu substanțele interzise si odata a făcut și accident.

•••

Mă aflam în fața celui mai de lux restaurant din Los Angeles împreună cu părinții mei, nu asteptam cu nerăbdare aceasta cină si sincer as fi fugit cu prima ocazie dar le-am promis părinților mei ca voi rămâne. Intru in restaurant după părinții mei uitându-mă in jur după familia Moore, zambesc cand o vad pe doamna Moore venind spre mine radiind de fericire luandu-ma in brațe.

- Vai Reyna, decand nu te-am mai văzut. Acum ești o femeie în toată firea, frumoasa, inalta si eleganta. Doamna Moore mi-a fost ca o a doua mama decand ma stiu, nu spun ca mama era indiferenta cu mine dar cu doamna Moore ma simțeam altfel.

- Mulțumesc doamna Moore. Ii zambesc apoi ma asez langa mama privind la persoanele din jurul meu.

Spre ghinionul meu, am nimerit fix în fata in fata cu Joseph care ma privea indiferent de parca nici nu exist. Il analizez timp de cateva secunde cat nu este atent la mine, era foarte frumos dar caracterul lasa de dorit, nu-l cunosc personal dar din ce am citit în ziare nu mi-e greu sa-mi fac o părere despre el.

- Deci Ellenor, i-ai dat vestea lui Reyna?

- Ce veste? Raman puțin încurcată intorcandu-mi atenția spre mama care avea un zambet mândru pe fata.

- Draga mea, începând de mâine Joseph va fi partenerul tău de afaceri, nu este minunat? Nu-mi venea sa cred ce tocmai am auzit, ma uit cu coada ochiului la Joseph sa-i vad reactia dar fata de mine el trata totul cu indiferență, as putea spune ca era foarte calm.

- De mâine?

- Da Reyna. Ii aud vocea tatei care imi da parul după ureche privindu-mă mândru, toți radiau de fericire mai putin eu si Joseph.

În niciun caz eu nu voi lucra impreuna cu acest bărbat, nu vreau sa am în niciun fel de afacere cu el plus ca este evident ca nu ma suporta și nici eu pe el. Fara sa-mi dau seama incep sa-mi musc buza pana simt gustul amar de sânge.

- Ma scuzați. Ma ridic de la masa mergând spre baie, imi umezesc un deget și imi sterg buza de sangele împrăștiat uitându-mă la reflexia mea.

Nu poate fi adevărat, nu vreau sa lucrez impreuna cu Joseph Moore. Oftez zgomotos ieșind din baie dar imediat cum ies ma lovesc de un corp solid dezechilibrandu-ma dar înainte de a face contact cu solul un brat puternic ma prinde de spate.

- Esti bine? Incremenesc cand il vad pe Joseph tinandu-ma sa nu cad, uitându-se la mine serios. Imi reiau echilibrul și ma dau la o parte de el.

- Da, ce faci aici? Il intreb serioasa acesta păstrându-și același chip serios bagandu-și mainile in buzunare.

- Nu am voie sa merg la baie? Pana si atunci când vorbește este arogant, nu suport oamenii care ma iau peste picior și ma cred proasta.

Imi dau ochii peste cap apoi ma întorc la masă, vreau sa plec cat mai repede de aici. Imi place compania familiei Moore dar acel Joseph ma face sa ma simt inconfortabil.

- Eu cred ca merg acasă, nu prea ma simt în apele mele.

- Oh draga mea te simți bine?

- Da mama, am stat mult la birou și ma cam doare capul dar este ok, o sa dorm și imi voi reveni.

- Bine draga mea, sa ai grija la condus.

- Bine mama, la revedere domnule si doamna Moore. Aceștia se ridica luandu-ma prietenos in brate eu raspunzandu-le la îmbrățișare.

După câteva minute ma aflu în masina mea neagra gândindu-mă la cum va fi munca mea la birou începând de mâine impreuna cu Joseph. Numai cand il vedeam în fata mea imi venea sa ma fac nevăzută, chipul indiferent de la masa ma scotea din sărite.
Ajung in fata blocului nou construit parcand masina in parcarea imensa, cobor din mașină intrând în bloc. Aștept liftul iar atunci când intru in el apas etajul 8 uitându-mă la ușile de metal cum se închid incet, nu-mi pasa dacă ai mei s-au supărat pe mine pentru ca nu am mai stat la cina. Dacă mai stateam sigur ajungeam sa ma iau de Joseph din cauza faptului ca tratează totul cu indiferență.

Intru in apartament încuind usa lasandu-mi cheile de la masina pe măsuta de langa cuier, merg în camera mea lasandu-mi corpul sa cada pe pat. Nu ma obosesc sa aprind lumina vreau doar sa ma relaxez si sa îmi pun toate gândurile împrăștiate cap la cap, cum pot parintii mei sa fie de acord cu ideea ca fiica lor va lucra cu un dubios care a avut probleme cu drogurile si a făcut accident? Oftez zgomotos inchizandu-mi ochii amintindu-mi de chipul indiferent al lui Joseph, de ce ma enervează asa tare? Sau, de ce ma afectează acea privire?

Tipul acesta este ciudat.