Doll | 18+

Capitolul 19

Reyna

Abia astept sa ma vad iar acasa, in apartamentul meu care ma astepta de atatea zile asteptand sa-mi imprim mirosul in mobila si peretii sai reci. Expir usurata cand imi simt picioarele pe pamantul frumosului L.A uitându-ma la minunatul apus de soare apucand vesela manerul negru al valizei. Ma uit la Iris care parea putin ingandurata cu privire la ceva, probabil la Alice deoarece ea nu a putut veni cu noi, sigur ii va simti dorul si va dori s-o viziteze din cand in cand, imi unesc buzele intr-o linie ducandu-mi mana pe spatele ei oprindu-ne din drum.

- Hei, nu fi suparata, o sa mai mergem, iti promit. Spun autoritar ducandu-mi mainile pe umerii ei bronzati scutarand-o putin incercand s-o fac sa zambeasca.

Iris doar imi zambeste luandu-ma puternic in brate pret de cateva minute simtindu-i bataiile inimii pe pielea mea, iesim vesele din aeroport cautand cu privirea un taxi inaitand in parcarea uriasa. Ochii mei se maresc instant cand in parcarea uriasa zaresc doua persoane pe care nu ma asteptam sa le vad, venind cu un zambet larg pe chip spre noi, un zambet care imi asigura siguranta si incredere.

- Aceia nu sunt sotii Moore? Ma intreaba mirata Iris uitandu-se la mine, chiar ei sunt! Imi spun in sinea mea alergand spre ei.

- Reyna draga mea! Ne bucuram atat de mult sa te vedem! Spune doamna Moore in timp ce acestia ma imbratiseaza cu dor simtindu-le caldura parinteasca cum imi cuprinde corpul.

- C-cum ati stiut ca voi fi aici? Spun, balbaindu-ma de fericire privindu-i pe amandoi - Secretele raman secrete. Spune domnul Moore atingandu-mi varful nasului repede cu degetul facandu-ma sa chicotesc.

- Iris draga, ce frumoasa te-ai facut! O aud pe doamna Moore entuziasmata luandu-i mainile lui Iris in ale sale uitându-se mandra la ea.

- Multumesc doamna Moore, dar dumneavoastra radiati de fericire.

Nu stiam la cine sa ma mai uit, simtindu-ma hipnotizata de prezenta celor doi soti care ne-au intampinat facandu-ne o surpriza extrem de placuta si neasteptata.

- Haideti la masina, vom vorbii mai multe pe drum, spune domnul Moore facandu-ne semn spre un hiunday tucson de un gri deschis asteptandu-ne parcat langa celalalte masini din parcare.

- Pe drum? Intreaba Iris nedumerita păstrându-și mana pe manerul valizei de un mov lila.

- Doar nu credeati ca am venit doar sa va salutam si sa va lasam aici nu? Spune putin ironica doamna Moore chicotind la intrebarea pusa de Iris - Vom lua cina impreuna si inainte de a spune nu, nu accept un refuz de la niciuna. Spune doamna Moore ridicand un deget in aer autoritara, privindu-ne serios.

Imi arunc o privire spre Iris care la randul ei se uita la mine nestiind ce sa faca sau ce sa spuna, asteptand ca eu sa dau verdictul situatiei. Ridic din umeri oftand nu foarte puternic apucand manerul valizei.

- Pai cum nu avem de ales...presupun ca mergem cu voi. Zic cu un zambet "chinuit" pe fata incercand sa fac botic dar starea mea actuala de fericire maxima, nu-mi permitea sa fac asta.

Ii urmam pe sotii Moore, lasandu-ne bagajele in portbagajul incapator urcandu-ne in bancheta din spate. Privesc spre oglinda retrovizoare a masinii dand de ochii seriosi ai domnului Moore care pornise motorul masinii punându-si centura.

- Si? Cum a fost in vacanta, povestiti-ne. Sparge gheara doamna Moore asteptand ca una dintre noi sa spuna ceva dar eram prea rusinate incat aveam impresia ca si respiratiile noastre fac un zgomot infernal.

- Pai mi-am vazut un prieten bun, am petrecut...am fost pe plaja.... spune Iris putin debusolata vazandu-se clar ca in timp ce povestea se gandea la cu totul altceva.