Doll | 18+

Capitolul 14

Reyna

Privesc in gol spre peisajul din spatele meu amintindu-mi de ziua care trecuse, numai cand ma gandesc la Christian simt fluturi care imi cutreiera in stomac si o senzatie ciudata de....frisoane. Nu credeam ca mai pot iubi o presoana dupa atata timp, timp in care am suferit, plans si dorindu-mi sa merg si eu. Ma intorc cu spre usa cand aud clanta apasata in birou intramd parintii mei.

- Reyna draga mea avem cele mai bune vesti. Oh nu...ce mai e si de data asta....simteam cum inima mi-o Lia pitin la goana la gandul ca ceva rau s-ar fi putut intampla sau urma.

- Stai jos. Ma asez pe canapea langa mama si tata asteptand sa-mi zica "vestea" cea mare.

- Numai trebuie sa ne ajuti cu firma, avem noi angajati care se ocupa de tot. Pentru o clipa am crezut ca nu aud bine clipind rapid sicata. Ce? Adica eu nu voi mai ajuta deloc aici? Nu se poate...

- Adica....oarecum ma dati afara? Intreb eu confuza parintii mei razand cu pofta la ce tocmai spusesem.

- Oh Reyna, nu o lua asa, vrem sa-ti traiesti viata, sa mergi unde vrei tu, sa inveti lucruri noi, doar nu credeai ca vei sta toata viata intr-un birou scufundata in miliarde de hartii nu? Vorbele lui tata erau ca un ecou nesfarsit pentru urechile mele, inca credeam ca asta este o gluma de prost gust.

Observ privirea mamei putin ingrijorata in legatura cu reactia mea incercand sa găsesca ceva de spus incat sa ma faca sa uit de vestea care era asemanatoare cu o avalansa de uimiri pentru mine.

- Sunt sigura ca de a doua veste vei fi mai incantata. Spune mama cu un zambet cald pe buze simtind-i mana care radia caldura materna pe mana mea aproape rece.

Nu spun nimic lasand de inteles din expresia mea faciala ca astept vestea care sper sa fie mai buna decat prima.

- Ne-am gandit ca o vacanta ți-ar face bine asa ca ți-am luat doua bilete cu zbor spre Dubai. Imi focusez mai bine atentia spre mama vazandu-i chipul entuziasmat urmat de cel al tatalui meu care ma privea cu drag indemnandu-ma din priviri sa le accept "cadoul".

Imi iubesc parintii dar cateodata cred ca eu sunt cea care este venita de pe alta planeta, in loc sa ma bucur eram socata si trista de vestea lor in privirea "concedierii" mele, atata munca in acest birou... intalniri de afaceri, contracte incheiate cu oameni importanti...toate astea imi rascoleau mintea precum valurile nesfarsite ale unei mari agitate.

- Mama, tata va multumesc foarte mult dar nu o sa merg, spun hotarata lasand biletele la ei ridicandu-ma de pe canapea deja incalzita de agotatia mea.

- Eu zic sa te mai gandesti Reyna, nu fi incapatanata, pleaca din aceasta "cusca" si distreaza-te, traieste viata la maxim, aud vorbele mamei simtindu-ma ca un copil care tocmai a gresit iar mama lui il cearta dar in acelasi timp il sfatuieste, il sfatuieste cu o blandete tipica oricarei mame cu suflet cald.

Aud usa inchizandu-se rămânând singura in camera privind cu coltul ochiului biletele lasate pe biroul meu asemeni unui suvenir pe care nu prea il doream. Le iau in mana gandindu-ma daca ar fi bine sa profit de ocazie si sa scap de aceasta "cusca". Expir aerul deja strans in plamanii mei grei gandindu-ma ce sa fac, imi deschid telefonul vazand ca ziua este aproape pe trecute, asa repede? Pe cine ar trebui sa iau cu mine? Ma intreb eu gandindu-ma timp de cateva minute mintea zburandu-mi la persoana pe care o oubesc cel mai mult si pe care vreau s-o vad fericita cu orice pret.
O apelez simtind cum inima imi bate putin mai repede asteptand parca in suspans sa ii aud vocea la celalalt capat al firului.

- Da? Aud o voce prietenoasa care ma face sa zambesc instant la auzul ei abtinandu-ma din a mai zambii pentru a fi capabila sa scot cuvintele potrivite pe gura.