Doll | 18+

Capitolul 2

Reyna

Imi deschid leneșa ochii uitându-mă la ceasul de pe noptiera care indica ora șapte fara douăzeci, imi dau șuvițele subțiri de par de pe fata rudicandu-ma din pat. Nu pot spune ca am dormit foarte bine, toata noaptea m-am întors de pe o parte pe alta a patului incercand sa dorm, mi-am ocupat mintea prea mult cu acel Joseph. Imi frec ochii în timp ce pășesc in baie uitându-mă la reflexia mea, parul meu roșcat care aseară era frumos aranjat acum arata ca un cuib pentru păsări iar cearcănele de sub ochi sunt destul de vizibile.

Oftez la reflexia mea apoi iau peria in mana trecand-o prin par, nu am deloc chef sa merg la birou plus ca voi da de "partenerul meu" de afaceri acolo cea ce presimt ca ma va scoate din minți. Imi aplic putin fond de ten pe fata cat sa ascundă cearcănele apoi ma dau cu putin rimel, aratam mai decent acum. Ma mai uit cateva secunde la reflexia mea apoi ies din baie deschizând ușile șifonierului, ma uit derutata printre hainele elegante pana aleg o pereche de pantalonii negri eleganți cu talie inalta cu o camasa alba puțin transparenta impreuna cu un sacou elegant bej.

•

In mai putin de 20 de minute ma aflu în fata clădirii imense din sticla intrând înăuntru, ma cunosc cu toată lumea de aici iar pana acum nu am avut probleme aprope cu nimeni dar când ma gândesc ca voi lucra cu Joseph presimt ca vor exista numai contraziceri si neînțelegeri intre noi. Intru in lift apăsand pe butonul cu numarul 8 uitându-mă la ușile de metal cum se închid, ies din lift descuiând ușa alba din lemn. Intru insuntru inchizand usa după mine lasandu-mi sacoul in cuier  așezându-ma pe scaunul maro, aceleași acte de ieri zac si acum pe biroul meu. Oftez zgomotos luand fiecare dosar la mana pentru a găsi cea ce imi trebuie, în timp ce ma uit prin dosarul din mana mea imi aud telefonul din geanta sunand.

Ma ridic de pe scaun cautand telefonul in geanta, imi dau ochii peste cap cand vad ca tata este cel care ma suna. Imi pun telefonul pe birou lăsându-l sa sune, nu vreau sa vorbesc cu el deocamdată mi se părea normal ca măcar sa ma întrebe dacă sunt de-acord sa lucrez impreuna cu Joseph nu sa ma oblige. Tata nu m-a obligat niciodata sa fac ceva pentru ca întotdeauna imi spunea sa fac ce imi doresc și ce ma face fericita. Imi intorc brusc atenția către usa care se deschide pe ea intrând Joseph privindu-l serios incrucișându-mi bratele.

- Tu nu ai auzit de bătutul la usa? Il intreb sec uitându-mă la el putin furioasă pentru ca in loc sa aibă un chip serios acesta imi zâmbește arogant.

Se apropie de mine pana numai exista niciun fel de distanta între noi, ma panichez putin incercand sa ma dau mai in spate dar nu puteam deoarece fesele mele se lipeau de marginea biroului nepermitandu-mi sa ma îndepărtez. Se uita în ochii mei eu privindu-l inapoi fiind atenta la orice mișcare de a lui, tresar putin cand isi intinde mana in spatele meu. Ranjeste cand apuca un dosar îndepărtându-se de mine pregătindu-se sa iasa dar se mai uita la mine cateva secunde care par ore.

După ce ma asigur ca iese din încăpere închid repede usa trantindu-ma pe canapeaua vișinie, ce a fost asta? De ce imi batea atat de tare inima cand s-a apropiat de mine? Acei ochi verzi care ma priveau, acea mireasma a parfumului imprimat pe hainele lui....toate astea imi dau mici fiori pe spate lasandu-ma fara cuvinte. Nici numai auzeam cand imi suna telefonul, oftez rudicandu-ma de pe canapea gândindu-mă ca este iar tata. Ridic telefonul bucurandu-ma cand ii vad numărul lui Iris pe ecran.

- Da Iris. Raspund cu o voce seaca asteptand sa-mi spuna ce are de gând.

- Azi la unu jumate ne vedem la cafeneaua de langa biroul tău.

- Lucrez pana la opt seara Iris. Ii spun oftand cu o urma de regret pentru ca nu ma pot vedea cu ea.

- Daca nu vi tu la cafenea, cafeneaua vine la tine.

- Cum adică? Numai apuc sa spun ceva pentru ca Iris închide apelul lasandu-ma confuza.

Iris e prietena mea din totdeauna, am făcut liceul și facultatea impreuna amândouă ajungând unde ne-am dorit mereu, eu o patroana multor afaceri iar ea o avocata de succes. Mi-e draga dar uneori poate fi un adevărat diavol in persoana cand este vorba de greșelile care o includ pe ea sau de persoanele care o iau peste picior.

Joseph

Nu-mi pot scoate chipul roscatei din minte, ochii aceia albastri care ma priveau rece fiind atenti la gesturile mele, de ce ma gândesc numai la ea decand am văzut-o? Niciodata nu am avut o relație stabila, toate relațiile mele se bazau pe sex și bani, toate femeile oe care le-am văzut pana acum au trecut prin patul meu, mai putin ea. La fel ca ea, nici eu nu sunt prea incantat de faptul ca trebuie sa fim parteneri de afaceri, ma descurcam mai bine singur iar acum cu o roșcată pe capul meu o sa dau dracu tot. Rasfoiesc paginile dosarului cand aud un ciocănit in usa, rostesc sec intră pastrandu-mi atenția pe actele din fata mea.

- Văd că ești ocupat. Imi ridic plictisit privirea spre persoana din fata mea realizând ca este chiar tata care poarta un zambet pe chip uitându-se in jur.

- Ce faci aici? Intreb coborandu-mi privirea spre acte apucand un pix de pe birou.

- Pai tu nu imi răspundeai la apeluri asa ca am venit aici. Imi dau ochii peste cap lasand pixul jos sprijinandu-ma cu bratele de biroul maro.

- Tata, cum te asteptai să-ți răspund la câte dosare am de aprobat? Acesta ma priveste serios ridicându-și sprâncenele asezandu-se pe scaunul din fata mea.

- Dar dacă te suna Reyna raspundeai. Il privesc confuz incercand sa nu ma agit prea tare.

- Reyna nici măcar nu are numărul meu de telefon. Acesta ma priveste mirat dându-și ochii peste cap.

- Oh te rog Joseph, v-am văzut în biroul ei, cum te apropiai de ea incercand sa o intimidezi. Imi arcuiesc o sprânceană amintindu-mi de acest moment de acum câteva minute.

- Nu este nimic între noi tata. Raspund sec părând neinteresat de ce imi spune el in legatura cu acea roșcată.

- Deocamdată. Il privesc cu coltul ochiului cum se ridica de pe scaun pregătindu-se sa plece.

- Eu plec, merg să-i iau mamei tale un cadou. Dupa ce tata iese din birou realizez ca peste doua zile este ziua lui mama iar eu nu i-am luat niciun cadou.

Oftez lasandu-ma pe rezemandu-ma de spătarul moale al scaunului trecandu-mi msinile prin parul putin ciufulit. Raman cu privirea atintita spre tavanul alb incercand sa-mi limpezesc mintea încărcată, atatea gânduri și planuri care imi mi-o strabateau nelasandu-ma sa ma concentrez pe lucrurile importante.

Am nevoie de o vacanță.