Doll | 18+

Capitolul 15

Reyna

- Pe aici cred ca trebuie sa mergem Reyna, ii aud vocea lui Iris urmand a simti mana ei pe incheietura mea tragandu-ma dupa ea.

Nu suportam aglomeratia infernala di aeroport, decand ma stiu am mici atacuri de panica in mari aglomeratii simtind cum inima imi bate mai repede decat in mod normal simtindu-mi gatul mai uscat decat o piscina seaca vara. O urmez pe Iris simtind cum picioarele mi se inmoaie cu fiecare pas facut spre usa avionului care parea mai departe ca niciodata, brusc imi vin in minte amintiri cu ultimul meu atac de panica care mi se intamplase in ultima zi de vacanta cu parintii mei in Paris. Aveam saisprezece ani cand parintii mei m-au dus la muzeul Louvre, admiram picturile pe care timpul deja isi pusese amprenta vizibil observand fiecare detaliu oricat de mic care dadeau tablourile un aspect unicat. Cand ma uitam in jurul meu nu-i mai zaream pe parintii mei din cauza aglomeratiei, ma uitam in stanga si dreapta panicata spunându-mi mie insami ca totul v-a fi bine si ca ii voi gasi.
Simteam cum inima imi pulsa din ce in ce mai tare cu fiecare gura de aer respirata, picioarele mele parca erau facute din gelatina eu incercand sa nu cad in mijlocul multimii. Imi puneam mainile la piept in dreptul inimi incercand sa ma calmez dar cu cat faceam chestia asta simteam cum tot corpul mi se inmoaie vederea interosandumi-se ametind, ultimul lucru simtit de mine fiind podea tare de care corpul meu se lovise ca o sticla de cristal.

Imi scutur capul alungand amintirea care imi invadase deja mintea, ne oprim in fata usii aratandu-i biletele unei doamne draguta care ne pofteste inauntru urandu-ne zbor placut. Inaintam pe coridorul ingust cautandu-ne locurile gasindu-le peste cateva minute de inaitand si intors. Ma asez langa geam Iris punand bagajele sus asuzandu-se dupa langa mine.

- Esti bine? Esti cam paloda la fata. Ma uit la ea ducandu-mi mana spre fata, de parca imi dau seama fara o oglinda de culoarea fetei mele.

- Da...cred ca m-am panicat putin din cauza aglomeratiei. Spun calma incercand sa n-o panichez pe Iris, observ ca isi scoate din rucsacul ei micut o sticla plina cu apa punandumi-o in mana.

- Bea putina apa, o sa te mai calmeze. Zicea ea uitându-se la mine pana deschid dopul sticlei.

Beau din apa rece simtindu-mi gatul mult mai revigorat, beau cateva guri punandu-i dopil la loc multumindu-i lui Iris lasandu-mi capul pe scaunul moale dand afara aerul acumulat deja in pieptul meu.

°°°
Inspir fericita aerul Dubaiului gandindu-ma cum vor decurge zilele urmatoare cea ce ma facea sa zambesc si mai mult, mergem spre un taxi unde soferul ne ajuta sa punem bagajele parca mai grele decat atunci cand le-am facut, urcandu-nu in masina.

- Unde vreti sa ajungeti?

- La hotelul Hyde va rugam. Spun eu uitându-ma la Iris incepand sa chicotim fara niciun motiv, ma bucura faptul ca o vedeam fericita merita dupa despartirea prin care a trecut.

Ma uit uimita pe geam la peisajul spectaculos din fata ochilor mei, cladirile uriase facute numai din sticla reflectau culorile frumoase ale cerului impreuna cu soarele care apunea incet, apa cristalina care parea atat de curata as face o baie in ea. Totul este atat de frumos incat nu-mi vine sa cred ca este adevarat cea ce traiesc in momentul de fata, daca este un vis te rog nu te trezi. Vocea interioare imi vorbea din nou rugandu-ma sa ma bucur de acest "vis" lasand toate grijile deoparte. Ma trezesc din visarea cu ochii deschidi cand imi dau seama ca am ajuns in fata hotelului, ii dam banii soferului coborand din masina cu bagajele stand in fata hotelului holbandu-ne ca la un exponat rar.

- Dupa tine, spune Iris cu un zambet pe buze facandu-mi semn sa inaintez.

O apuc de mana intrand pe usile glisante uitandu-ne ca doi copii curiosi in jur, locul asta chiar era mare si spatios, totul era aranjat si facut cu gust pana la cel mai mic detaliu, deasupra capului nostru trona un canderabru urias din cristal in care se reflecta toata lumina din camera. In fara noastra era liftul care avea vedere in spatele hotelului dandu-ti impresia ca ai ajuns in alta dimensiune, locul asta era plin de oameni cu zambetul pe buze care sigur iti sareau in ajutor pentru orice.