Doll | 18+

Capitolul 21

Joseph

Nu stiu ce-mi face fata asta dar cu fiecare secunda care trece cand sunt langa ea ma simt captiv in propriile mele sentimente, incercand sa le ignor bataile disperate in usa inimii. Recunoaste, atunci cand esti langa ea, uiti de tot si de toate. Vocea interioara ma sacaia incercand sa ma faca sa inteleg ce simt cu adevarat pentru ea. Nu, eu nu sunt asa! Nu ma las jucat pe degete de orice pustoaica ca mai tarziu sa regret si sa sufar, probabil d-asta eram atat de rece cu ea uneori, sunt speriat de sentimente, de iubire. Chiar daca eu nu sunt genul care sa se sperie de orice sau oricine, fata asta mi-a declansat o teama pe care nici nu-mi imaginam c-o pot poseda. Ma ridic de pe scaunul din bucatarie apucand cheile masinii in graba iesind la fel de grabit pe usa din lemn masiv.

De ce sunt nervos? Ea nu este devina cu nimic pentru faptul ca eu sunt un prost si nu stiu cum sa-mi exprim sentimentele.

De cand plecase azi dimineata ma gandeam cum a avut incredere de plina in mine sa-i tratez rana, s-a lasat in mainile mele cand suferea. Simteam cum parfumul ei imi incoltea camera din toate unghiurile dar mai presus de toate, imi invada sufletul. Cum poate o fiinta atat de inocenta sa fie asa pacatoasa?

Parchez masina in fata clubului unde fusesem chemat intrand pe usa din sticla. Eram obisnuit cu cluburile deoarece aici imi frecventam noptile si-mi potoleam dorintele neortodoxe cu diferite fete.

- Joseph frate! Ce mai faci, cu ce te servesc? Nu apuc sa-mi ocup un loc la bar ca-l vad pe Mike cum ma saluta frateste in timp ce turna un lichid de culoarea chihlimbarului intr-un pahar de cristal unui barbat trecut de 40 de ani.

- Vodka te rog. Spun ganditor asezandu-ma pe scaunul de langa barbat, Mike era un baiat de treaba dar nici pana-n ziua de azi nu puteam intelege cum a ajuns el intr-un loc ca acesta.

Clubul era detinut de unul dintre cei mai buni dealeri de stupefiante din Los Angeles care era mana-n mana cu politia. Nu putine au fost datile cand politia ii facuse o "vizita" iar el era atat de calm de parca ar fi ceva normal sa fi un dealer de stupefiante.
Nici nu realizez cand Mike imi intinde paharul cu lichidul transparent in fata punandu-si bratele pe masa din marmura aplecandu-se putin spre mine.

- O nu....stiu privirea aia frate....spune-mi, cine e fata care ti-a sucit mintile. Acum imi citesti si gandurile? Apuc paharul din cristal si-l apropii de buze luand o gura mare din lichidul spirtuos, simtind cum ma arde placut pe gat.

- Nu e nicio fata, atat de naiv ma sti? Sa cad atat de repede pentru o fata? Ha, n-ai sa vezi. Schitez un ranjet superior punand paharul pe masa privindu-l pe Mike cum incearca sa ma traga de limba.

Baiatul asta ma stie de aproape 3 ani, imi stie aproape toate secretele si dorintele dar dorinta cu numele Reyna nu o va sti nimeni.

- Mhm.....sigur, inteleg daca nu vrei sa-mi spui, il ascult cu atentie pe blondinul din fata mea in timp ce-mi scot pachetul de tigari si-mi aprind una lasand fumul tutunului ars sa ma cuprinda - dar vreau sa-ti dau un sfat de care sper sa ti cont, femeia e ca vinul, intai te imbata, apoi iti face rau.
Vorbele lui Mike starnesc ceva in mine dar inca nu stiam ce, cum putea fi ea cea care-mi face rau cand eu sunt cel care este ca o otrava pentru ea? Expir fumul adunat in plamani in timp ce un raset imi scapa printre buze privind fumul cum se evapora in lumina reflectata de becurile multicolore.

- Mersi de sfat dar...nu cred ca voi avea nevoie prea curand. Spun cu mandrie insa nici eu nu ma credeam.

Ma ridic de pe scaun lasandu-i bacsis blondului mergand cu pasi calculati spre scarile luminate in mov din cauza contrastului de rosu cu albastru al becurilor. Imi amintesc prima mea zi aici, eram un pusti de 16 ani, emotionat pana peste cap de parca urma sa ma vad cu o fata, eram unul dintre cei mai buni acoliti, de ce nu eram primul? Pentru ca un imbecil mi-a luat locul si anume Lorenzo, a profitat de slabiciunea de care am dat dovada odata in viata luandu-mi locul cu zambetul pe buze devenind astefel pe locul doi cea ce ma scotea din minti. As fi dat orice sa-l vad esuand intr-o afacere, sa infunde puscaria iar eu sa merg sa-l vad si sa-i rad in fata luandu-mi locul inapoi. Expir fumul intepator al tigarii in timp ce o sting intr-o scrumiera argintie de pe masa inainte sa bat in usa pe care scria numele persoanei care ma vedea aproape ca pe fiul sau, Javier  Ernesto.
Bat in usa dura din lemn intrand in biroul sau decorat in stil spaniol, statea pe un scaun cu perne de un rosu sangeriu iar marginile acestuia erau sulfate cu aur care facea un contrast placut ochiului, biroul sau cu margini elegante era ca de obicei plin cu hartii si contracte interminabile iar in jurul lui erau doua statui cu lei suflati in aur, unul care statea in pozitie de atac de iti dadea impresia ca in mai putin de doua secunde te va ataca, iar celalalt statea precum un mascul alpha care inspira putere, dominanta si respect. Lui Javier ii placea ca totul sa iasa perfect, fara greseala si fara complicatii, desi parea un om cu care nu ai vrea sa ai de aface in viata ta caracterul ii trada infatisarea fiind cel mai calm om pe care il stiu. Tot ce stiam despre el era ca avea origine spaniola si ca a devenit cunoscut in afacerea asta deoarece, dupa cum imi spune el tot timpul in viata este important sa sti cine ti-e prieten si cine ti-e dusman pentru ca, cei mai multi prieteni poarta multe masti. Cel pe care il consideri prieten te poate injughia pe la spate cand te astepti mai putin.

- Ai intarziat. Ma mustreaza acesta ramanand calm in scaunul sau cu mainile pe manerele scaunului, pe birou avand un pahar cu vin rosu.

- Imi cer scuze Ernesto, promit ca nu se v-a mai intampla. Il privesc putin agitat prefacandu-ma ca-i admir decorul camerei dar defapt voiam sa-i evit privirea care nu si-o lua de pe mine.

Privesc la cei doi paznici imbracati la patru ace care stau de-o parte si de alta a regelui mai ceva ca soldatii care pazesc castelul reginei Elisabetta.

- Am o treaba pentru tine in seara asta Joseph si ai face bine sa nu ma dezamagesti cum ai facut cu morfina.

- Aceea a fost prima si ultima greseala, iti jur ca nu voi mai permite sa mi se intample asa ceva. O liniste de mormant isi face simtita prezenta intre noi doi, sangele imi pulsa in corp.

Imi venea sa-mi dau ochii peste cap dar eram constient de faptul ca nu e locul si persoana potrivita cu care sa-mi permit asemenea gest. Uneori mi se parea ca Javier era mai ceva ca Pablo Escobar, stia cum sa se scoata din belele si cum sa ne scoata din belele astfel fiind de neinvins. Chiar daca era un barbat la vreo 57 de ani nu lasa ca varsta sa-i puna piedici astfel aratand ca la 40 de ani.

- Ok, in seara asta voi primi marfa din Italia si vreau ca tu sa fi cel care mi-o va aduce fara complicatii.

- Am inteles, doar zi-mi ce am de facut. Acesta imi zambeste scurt si incepe sa scrie pe un biletel niste numere si o adresa apoi mi-o intinde in fata apucandu-ma brusc de incheietura maini ridicându-se tot odata de pe scaun.

- Daca aud ca esuezi si-n aceasta treaba, iti poti lua adio de la viata asta. Fiori reci imi trec spatele cand il vad atat de aproape de mine, vorbele lui fiind ca un cutit la beregata pentru mine - Ai inteles?

Imi clatin capul afurmativ apoi imi simt incheietura maini eliberata de stransoarea sa puternica, nu ma durea, asta era ultimul  lucru de care m-as fi plans dar in acea treaba cu morfina o dadusem in bara rau de tot incat Javier nu a mai avut incredere in mine luni bune.

- Am degand ca in seara asta sa-ti dovedesc ca poti avea din nou aceeasi incredere in mine. Spun cu mandrie indepartandu-ma putin de biroul sau pentru a-mi potoli pulsul crescut peste masura.

- Asa sper, poti pleca. Imi spune rece eu deschizand usa iesind pe holul luminat slab.

Eram constient ca daca esuez si de data asta ma pot trezi cu un glont in cap din partea lui Javier, trebuia sa dau tot ce-i mai bun in seara asta. Trebuie sa-i dovedesc ca am invatat din greseala facuta si ca poate conta pe mine cum o facea la inceput.