Please, don't hurt me

Capitolul 22 - Nepotrivit

         Ușa camerei mele se izbește de perete cu putere, făcând un zgomot sec care mă face să tresar. Verișorul meu drag intră în cameră vizibil tulburat, cu pași grăbiți și umerii încordați. Ceva îl apasă, asta e clar.

         - E așa un idiot, plin de sine, manipulator fără suflet! Îl urăsc!

      Îl privesc câteva secunde, încercând să-mi dau seama ce l-a scos atât de tare din sărite.

         - Ok, Namjoon! Încep să cred că camera mea e cabinet de terapie psihologică. Ce s-a întâmplat?

         - Fostul meu iubit s-a întâmplat!

         - Jin? Băiatul acela extrem de arătos?

        - Jungkook, nu despre asta vorbeam!

        - Scuze, îmi dădeam și eu cu părerea.

     Se trântește pe pat, făcând salteaua să scârțâie, apoi își îngroapă fața într-o pernă și scoate un sunet înfundat de frustrare. Descărcă-te, cred că ai mare nevoie!

       - Pari extrem de supărat.

       - Nici nu îți imaginezi.

       - Nu mi-ai spus niciodată de ce v-ați despărțit de fapt. Ce ți-a făcut până la urmă?

       - Nu-mi plăceau privirile ce ni se aruncau când eram împreună. El era una dintre vedetele baschetului, iar eu, tocilarul focusat pe viitor. Nu am făcut față mult timp.

      - Regretul din vocea lui mă atinge direct în piept. Simt cum mi se strânge stomacul, știind că e mai mult de atât.

     - Jin a renunțat la relația voastră pentru că erați diferiți?

      Indignarea din vocea mea era cât se poate de evidentă. Cine poate fi atât de superficial?

     - Nu, eu am făcut-o.

     - Nu înțeleg.

     Rămân șocat câteva secunde. Nu reușesc să înțeleg de ce, de ce ar face asta?

      - El doar nu a împiedicat acest lucru să se întâmple. A privit totul foarte detașat. Pentru el lucrurile nu stăteau așa rău. Mereu spunea să îi ignor, să nu pun la suflet și multe lucruri de genul acesta.

      - Dar nu ai reușit...

      - Exact! Cuvintele ce ni se aruncau m-au distrus emoțional. Am intrat în depresie, am ajuns să merg la psiholog. Iubirea lui nu mai era suficientă pentru a mă vindeca. Aveam nevoie de alt tip de ajutor.

       Tăcerea dintre noi devine grea, apăsătoare. Îl privesc și nu pot să nu mă gândesc prin cât de multe a trecut de unul singur. Cât de rău îmi pare pentru el. O să îmi apreciez mai mult blondinul, acum când mă gândesc că în momentele mele rele nu am fost singur.

        - De asta te-ai transferat în Busan?

        - Da, voiam să mă rup de tot.

        - De ce te-ai întors atunci? Nu îți face rău să fii aici?

         - M-am întors pentru tine. Am văzut cât de mult îți lipsește să ai pe cineva alături de tine. Plus că am învățat multe despre iubirea de sine pe care o are Jin. Într-o oarecare măsură sunt invidios pe el. Dacă aș fi avut încrederea lui de sine, nu m-ar fi afectat atât de tare toate răutățile gratuite.

       Acum înțeleg ce îi desparte. Și, într-un fel, înțeleg și de ce doare încă. Pe cine mint? Eu nu mă pot ajuta nici măcar pe mine.

       - Acum tot ce simți că te leagă de Jin te leagă și de toate amintirile urâte și îți e frică să te apropii.

       Chiar ai putea să te faci psiholog.

       - Nu prea cred, profesorul de psihologie nu mă prea place, spun râzând.

       - Tu cum te simți, acum că tu și Taehyung sunteți împreună?

       - L-am evitat în ultimele trei zile.

        Îmi cobor privirea, fixând pereții camerei, de parcă aș putea găsi un răspuns acolo. Când am pictat constelații?

       - Stai! De ce ai face asta?

Simt mustrarea din vocea lui gravă.

       - Am aflat că Jimin simte ceva pentru el sau a simțit, n-am înțeles exact.

      - Nu ar trebui să fii supărat pe Jimin? Ce legătură are Taehyung?

        - Știa și nu a pomenit nimic. Amândoi mi-au ascuns acest aspect. Dar măcar unul dintre ei și-a pus fericirea pe planul doi pentru mine. Nici nu privea înspre el când eram acolo, nu îndrăznea să pomenească de el, mi-a ascultat fiecare sentiment fără să se plângă, chiar m-a încurajat de atâtea ori să îi mărturisesc lui Taehyung.

        Loialitatea lui a fost singurul lucru real din ultimii mei ani. Singurul lucru care mi-a rămas, când totul se sfărâma încet.

        - Ești foarte nedrept. Știu că Jimin e prietenul tău, dar te-a mințit.

        - Momentan nu vorbesc cu niciunul, dar simt că e nedrept să îi fac asta prietenului meu. A fost acolo când nu era nimeni. Aș face exact ce mi-a făcut mie Taehyung dacă l-aș abandona acum.

       - Nu e același lucru, știi asta!

       - Are nevoie de mine, simt că îmi ascunde ceva.

       - Nu crezi că își ascundea sentimentele de tine? Poate doar acest lucru era.

       - Nu, e mai mult de atât. Yoongi e grijuliu în prezența lui, mai mult decât ar trebui.
      
       - Ești ridicol!

      Îl văd prăpădindu-se de râs. După ce se oprește continuă.

       - E iubitul lui, e normal să fie grijuliu!

        - Exact asta e problema, nu sunt împreună!