Please, don't hurt me

Capitolul 21 - Minciuni

          Îl urmez pe Jimin spre mașină. Situația între cei doi e și așa suficient de tensionată, nu vreau să pun paie pe foc.

          - Ți-ai adus ajutoare?

         Urma de sarcasm a brunetului, se simte ca o lamă de cuțit. Regret deja că am acceptat să vin cu Jimin.

          - Te-ai plictisit să mă aștepți?

          - Dacă mă plictiseam plecam deja.

         Încruntarea de pe fața blondului îmi dă de înțeles că situația chiar nu e roz. Taehyung privește în tacere toate scena, iar eu îi urmez exemplul.

          - Nu ai de gând măcar să îi saluți?

          - Nu-mi face plăcere că au venit cu tine.

          - Yoongi! Ai putea sa te prefaci măcar!

          - Acesta este talentul tău, nu al meu, dragule!

          În mașină s-a lăsat o liniște sinistră, printre care se mai auzea chicotelile mele. Taehyung îmi șoptea dulcegării la ureche, care îmi făceau inimă sa bată mai repede.

           În partea din față a mașinii zici că se aveau la cuțite. Nimeni nu spunea nimic, îl mai observam din când în când pe Jimin că se uita în spate, "subtil".

           - Ai fi putut să stai cu ei în spate, ați fi un trio grozav.

           Gluma brunetului l-a lovit destul pe blondin. Privirea i se întunecă și simt că urmează o explozie de emoții.

           - Am zis că ieșim la întâlnire în patru, nu că facem sex.

           - Ți-ar face plăcere mai mult decât mie.

           - Yoongi, ce dracu'! Acesta e modul tău de a-mi spune că am dat-o în bară?

           - Nu, dar mă bucur că îți dai seama că acțiunile tale au consecințe.

           Taehyung îmi aruncă priviri pe furiș, asigurându-mă că nici el nu înțelege nimic din cearta celor doi. E o ceartă? E o discuție? Sincer, privind din exterior nu mai înțeleg nimic.

           - Am ajuns, spune blondul plin de ușurare.

          Nu mă așteptam să mergem la un local cu jocuri de masă. Nu am mai jucat de mult biliard. Sunt mai entuziasmat decât mă așteptam.

           - Jimin, ești în echipă cu mine!!

         Îl trag mai aproape de mine, sub privirile deloc plăcute ale celor doi. Sorry, boys, this guy is mine!

        Analizez cu mare atenție masa de biliard. Taehyung se oferă să spargă mingile, iar acestea se împrăștie peste tot. Sunetele bilelor ciocnindu-se reverberează ușor în cameră. Uitasem cât de dor îmi era să fac asta.

        Tacul tremură în mâna mea, iar sunetul bilelor când se ciocnesc răsună sec în cameră.

         Jimin mă privește, sprânceana ridicată, ochii lui sclipind de concentrare. Lovitura lui trimite bila albă perfect, iar roșul se duce în buzunar. Întorc privirea spre Taehyung și Yoongi. Tensiunea dintre echipe e palpabilă. Taehyung oftează, Yoongi își mușcă buza, amândoi studiază fiecare mișcare ca și cum ar fi o bătălie strategică. Cine ar fi crezut că cei doi lucrează atât de bine în echipă?

          E rândul meu. Simt cum inima îmi bubuie, respirația îmi e grea, dar tacul nu tremură când lovesc. Bila alunecă lin, atingând precis ținta, iar un fior de victorie mă străbate.

          O privire rapidă la Jimin, un râs scurt de satisfacție... și dintr-o dată simt că fiecare secundă e încărcată de rivalitate și dorința să câștigăm. Niciunul nu face pas înapoi.

           Acum totul se reduce la ultima minge. Yoongi o lovește calm, aproape fără efort, iar bila intră perfect în buzunar.

          Am pierdut ca niște amatori. Refuz așa ceva! Vreau o revanșă! Sigur au trișat!

           - Chiar te pricepi, Yoongi!

         Cei doi bat pumnul sărbătorind, în timp ce eu mă plâng la Jimin că am pierdut ca niște amatori.

           - Am nevoie de o pauză! Simt că leșin dacă nu mănânc ceva.

         Mă vait ca ultimul copil, dar nu sunt eu când îmi e foame. Dacă nu mănânc ceva în următoarea jumătate de oră o să iasă rău.

          Ne așezăm cu toți la o masă, Taehyung s-a așezat lângă mine, iar Jimin în fața mea, acompaniat de Yoongi care stătea în stânga lui. Am frunzărit destul de ușor meniul, și poate într-o altă circumstanță aș fi ales ceva mai divers, dar acum aș mânca crispy cu cartofi prăjiți. Restul au mers pe pizza cu diverse toppinguri.

          - Aș bea un cocktail, spun extrem de entuziasmat.

          - E trei după amiază.

          - Nu am zis că vreau whisky sec, am zis că vreun un cocktail.

         Se strâmbă Tae la mine, dar o să mă prefac că nu am văzut privirea sa dezaprobatoare.

         Jimin îi arunca priviri pe furiș lui Yoongi care făcea cerculețe pe piciorul blondului cu degetul. Am văzut cu ochii mei când mi-am scăpat telefonul pe jos.

         Mâncarea venise relativ repede, a fost liniște, până Jimin s-a ridicat să meargă la baie. Observ că abia s-a atins de mâncarea lui. Oare e bine?

         Taehyung îmi fură un sărut rapid, iar eu îi zâmbesc scurt. Băiatul acesta chiar e exact ce îmi lipsea.

         - Nu vă simțiți ciudat să vă arătați afecțiunea atât de mult știind că până mai ieri, Jimin, era îndrăgostit de Taehyung?

         - Îndrăgostit? E absurd!

         Încep să râd până îi întâlnesc privirea lui Taehyung, care e extrem de serioasă. Nu e o glumă?

          - Știai!

          - Jungkook...

          Încearcă acesta să mă prindă de mână. Fac doi pași în spate, simțind cum stomacul mi se strânge.

          - Stai departe de mine!

          - Lasă-mă să îți explic, îi simt disperarea din glas, dar păcat că inima mea e piatră în acest moment. M-am săturat să îmi clădesc relații pe minciuni și secrete.

          - Nu vreau să vorbesc cu tine!

         Mă îndepărtez considerabil de cei doi, simțind cum aerul devine mai greu de respirat. Nu mă simt în stare să înțeleg de ce a considerat că e mai bine să îmi ascundă acest amănunt. Iar prietenul meu a tăcut în tot acest timp?

         Am nevoie să plec de aici cât mai repede. Simt cum respirația mi se îngreunează, iar capul îmi bubuie. Prost moment să mă îndepărtez de toți.