Blood Ink [✍🏻]

13: Fugi

Nu este prea devreme după ce pornești pe trotuarul întunecat, că și observi pașii în spatele tău.

La început, nu ești îngrijorată.

O doamnă de vârsta mijlocie cu o geantă de cumpărături fusese îndreptată în aceeași direcție ca și tine mai devreme. Presupui că ea face sunetele clare pe betonul din spatele tău.

Dar, nu ar fi trebuit.

Lucrul care te determină să te alarmezi este că, atunci când îți prelungești pași și accelerezi ritmul, pașii se accelerează și ei. Și când începi să mergi cu viteză din cauza neliniștită tale, urmează pașii.

Inima îți sare în piept, bătând ca un tambur bătut la limita fizică.

Ești urmărită.

Prea speriată să te întorci pentru că știi deja cine se află în spatele tău, pur și simplu înghiți o gură uriașă de aer rece și înghețat și îți împingi corpul într-o ușoară alergare.

Acasă nu este o opțiune. Nu vrei ca bărbatul să știe unde locuiești și probabil că colega ta de cameră nu este acasă. Ai nevoie de un loc public, cu oameni. Cu precauție. Trecând dincolo de frica roșie care se învârte în tine în timp ce încerci să te gândești pentru un loc unde în apropriere.

Pe măsură ce faci, privești ezitând peste umăr.

Acolo, în spatele tău, oglindind jogging-ul tău lent, este omul din magazinul din colț. Nici măcar nu este subtil acum, păstrând o mică distanță între voi doi, în timp ce privește cu un rânjet mic și înfricoșător.

Nu este nimeni în jurul vostru. Strada este complet pustie, lipsită de orice alte forme de viață în luminile felinarelor.

Te speri.

Nu știi unde te îndrepți, dar trebuie să ajungi acolo repede. Ești mai mică decât el; poate există șanse să-l depășești și să eviți să fii supusă oricărui plan pe care și l-a făcut pentru tine.

Doar poate.

Tremurând, refuzi să te gândești la care ar putea fi aceste planuri.

Pentru prima dată, bărbatul vorbește.

"Poți fugi, mica Sun-Hi", strigă el batjocoritor cu o voce aspră și sângeroasă, care pare ca fumează de multă vreme. "Dar nu te poți ascunde. Doar renunță acum scumpo."

El îți știe numele.

El îți știe numele.

Ești surprinsă că inima ta este în piept în acest moment, în timp ce membrele tale tremură de frica copleșitoare, lucru intensificat doar de știința că acest om a fost fie trimis de familia ta, fie un dușman al tatălui tău.

Pașii tăi se lovesc puternic de beton și picioarele te dor în timp ce alergi cât de repede poți, dar strada slabă din beton se întinde disperat în fața ta.

Nu este nimeni aici să te salveze.

Nimeni aici să te audă țipând.

Care sunt ordinele lui? Te omoară sau te readuce vie.

Ajutați-mă Ajutați-mă Ajutați-mă AJUTAȚI-MĂ țipă în interiorul capului tău, dar în exterior rămâi tăcută, forțând toata energia fizică pe care o poți strânge în picioare.

Mai scoți o privire din umăr și ceea ce vezi face să explodeze din tine un suspin.

Acum există o a doua figură, această cu glugă și tăcută, care urmează în spatele primului bărbat ca o umbră terifiantă.