Blood Ink [✍🏻]

04: Kookie Baby

Nu îți poți ține reacția ta dureroasă de la durere.

Când înțepătura acului îți înfinge în piele, mișcarea automată este să țipi și să te îndepărtezi de sursa rănirii, aruncând cotul în acest proces.

Se întâlnește cu ceva solid.

"La dracu!"

Urmează un strigăt în urma strigătului, în timp ce Jungkook alunecă brusc, pistolul de tatuat uitat într-o mână, în timp ce cealaltă îi strânge ochiul drept.
Explozivii încep să-i curgă din gură și se învârte de durere.

"Oh, doamne!" Vinovăția te învârte, îți învârti picioarele peste marginea scaunului, întinzându-te spre el. "Îmi pare rău! Ești bine?"

"Nu mă atinge." Strălucirea lui nemulțumită face ca mâna să se miște imediat înapoi spre corpul tău.

Bine, deci poate că reacția ta a fost un pic excesivă, dar ai o tolerantă foarte scăzută la durere. A fost un accident - asta nu merită atitudinea lui.

Înlăturată de răspunsul său nepoliticos din nou la scuzele tale, te așezi și te uiți pur și simplu cum se simte tândru în jurul ochiului.

"Porcărie", oftă bărbatul cu păr negru în timp ce degetele îi dansează în jurul pielii tale. Asta o să mă învine."

Ești pe cale să-ți ceri scuze din nou, în speranța unui răspuns mai bun, când sunetul unei uși care se trântește undeva în clădire te face să faci o pauză. Cine pe pământ deschide sau închide ușa suficient de tare pentru ca tu să auzi tot drumul înapoi aici?

O secundă mai târziu, pașii puternici și zdrobitori  străbat coridorul, crescând progresiv în volum pe măsură ce se apropriere camera din spate în care vă aflați.

Ușa aproape că se prăbușește cu forța unui corp care zboară prin ea, iar următorul lucru pe acre îl știi, te uiți la un bărbat subțire cu par portocaliu, gata în prag, gâfâind în efort și ridicând ceea ce pare a fi un club golf peste umăr intr-o poziție amenințătoare.

Buzele lui pline au rămas ne-străpunse, dar fiecare dintre golurile dulci ale obrajilor sunt împânzite de o singură bilă de argint. Fața lui este drăguță și inocentă, un contrast brusc cu răutatea generală care-i strălucește în ochii. Cu toate acestea, urechile lui sunt complet pline de orice tip de piercing pe care l-ai putea ajunge acolo. Inelele îl aliniază cochilia ascendentă a urechii, iar targul este străpuns de el. Un tatuaj încrucișat familiar este pe curba superioară a obrazului său.

"Ce este asta , Kookie?!" strigă bărbatul, uitându-se puternic la scanarea camerei. "Cine mi-a rănit copilul? Pe cine trebuie să omor?"

Tricoul său dezvăluie un tatuaj al unui ciorchine de flori care se strecoară pe parte gâtului său. Nu poți să nu observi câteva asemănări evidente între tatuajul lui și al tău, dar sunt și ele suficient de diferite pentru a nu te îngrijora de originalitatea propriului tău tatuaj.

Îl privești cu ochii mari, fără să faci o mișcări bruște în cazul în care Jungkook ar decide să te arunce sub autobuz.

Nările au ars, bărbatul ia în scenă Jungkook acoperindu-și ochii cu o mână și pe tine, așezându-te pe poala sa cu pantalonii in jurul genunchilor.

"Jimin hyung", geme Jungkook, aruncându-și capul inapoi  în nenorocire. "Sunt bine. Toată lumea este bine. Sunt adult."

Bărbatul, Jimin, se îndreaptă spre Jungkook și îi ia bărbia între degete. Înclinând maxilarul bărbatului cu parul negru înainte și înapoi in timp ce își inspectează îngrijorat ochiul, Jimin se uită apoi la tine.