Blood Ink [✍🏻]

33: Rub-A-Dub-Dub

"Ce naiba faci?!"

Capul de duș este unul dintre acele fanteziste care are un cap detașabil, cele care modifica setările de presiune și debitul. Plasticul neted al mânerului este puțin alunecos in mâinile tale.

Il ții in fata ta, setarea s-a schimbat in acel singur flux de apa compactată, sub presiune, menit să maseze mușchii răniți.

"Sunt pe care să le fac un dus in față pe tipii ăia", ii spui nedumerită artistului tatuator, care este mai concentrat pe arma ta improvizată decât pe faptul că oamenii au început să trântească acum ușa băii. "Este firesc ca un om sa închidă ochii împotriva unui strop de apă. Ii voi pulveriza in față și apoi vei avea o lovitură mai ușoară."

Taehyung rânjește la asta, acționând, de asemenea ciudat în largul lui, prinde zgomotul ușii care este bătută tare in timp ce armele trăgeau din cealaltă parte. "O, idee bună!"

El ia o sticlă de șampon de la dus și ajunge lângă voi doi, războinici răzbunați din baie, vă apărați teritoriul.

"O să murim aici", suspină Jungkook.

"Ei bine, da, cu atitudinea asta o vom face." Deschizând capacul șamponului sau, Taehyung ia un singur adulmec din amestecul de durere intenționat cu parfum de nucă de cocos și vanilie. Își întinde larg poziția, îndoind genunchii ușor și tine sticla in fața lui ca un pistol.

"Bine, Sun-Hi", spune bărbatul cu părul argintiu. "Tu intri prima. Dacă îi lovesc mai întâi și apoi tu îi vei uda, le vei spală șamponul de pe ochii."

"Am înțeles", ciripești tu.

Ușa bate înăuntru, chiar pe punctul de a se prinde in fărâmițe de lemn și le permite oamenilor de afara să între. Deși corpul tău se străduiești sa se întoarcă de la ecourile amenințătoare, te forțezi sa stai nemișcată ca o statuie in timp ce aștepți.

Tocmai când crezi că ușa este gata să izbucnească simți o mâna strânsă de creasta umărului tău, grea și așteptată.

Jungkook se apropie de tine, abandonându-și postul de la tejghea. Spre șocul tău total, bărbia lui se scurge pe umărul tău. El nu lasă niciun spațiu între voi doi, sprijinindu-și fața complet de spatele tău și lăsându-te să iei o parte din greutatea lui.

"Ajută-mă să stau", îți murmură el. "Nu pot să o fac singur."

Pe fața lui se înroșează ușor în timp ce rostește cuvintele, cu maxilarul strâns de parca nu suporta să creadă ca recunoaște gradul de slăbiciune a corpului sau față de tine.

Rahat.

E drăguț.

"Taehyung e chiar acolo", mormăi tu cu o voce înșelător de informată. Într-adevăr, tipi înăuntru tău, tipi de neîncredere și un timp ciudat de entuziasm.

"E prea înalt. Ai mărimea perfectă pentru o cârjă."

Ofensat.

"Bine", bufni, dresându-ți glasul și ținându-ți privirea drept înainte. Este in regulă. Are nevoie doar de cineva pe care să se sprijine puțin.

Nu ești deloc tulburată.

Din ușă se aude un trosnet puternic, iar bucata de lemn se cutremura sub forța celui care se afla de cealaltă parte. Apoi, ca și cum ar fi cu mișcarea lentă, ușa se prinde și cade înainte, lovindu-se de pământ într-un puf de praf.

Acolo, in prag, stă un grup de cinci bărbați, care se uita unul este umeri in timp ce se uita prin praf. Este o confruntare veche din Western, felul in care oamenii din prag se uită. Ochii lor sunt duri și hotărați.