Blood Ink [✍🏻]

20: Acesta nu este un burghiu

Ti-e foame.

Așezată într-o cameră caldă, care miroase a vanilie și dulceață, te face să îți zăngănească stomacul și mai rău, parfumul îți amintește de o brutărie plină până la refuz cu fursecuri și brioșe și chifle de scorțișoară.

Întregul motiv pentru care te afli în această postură acum este din cauza stomacului tău prost; dacă nu ai fi ieșit să iei mâncare mai devreme , ai fi totuși în siguranță în apartamentul tău neobișnuit cu colega ta de cameră dezinteresantă.

Dar nu ești.

Acum te afli într-o casă scumpă, închisă înăuntru cu șapte asasini fierbinți care ar putea sau nu să planifice ceva dăunător vieții și bunăstării tale.

Și până la urmă, nu ai primit niciodată mâncare.

Deci ți-e foame.

Oftând, te ridici și te îndrepți spre ușă. Nu ieși, nici măcar nu-l deschizi încă; în schimb, îți sprijini fruntea de ușă și încerci să lovești vederea cu scanare termică pe care vrei să o ai în vizor.

Vrei să știi ce se află pe cealaltă parte a ușii.

Cel mai bun scenariu: este gol, curat și lipsit de bucata murdară de agresivitate gălăgioasă care cutreieră aceste săli, pradă celor slabi și obosiți.

Cel mai prost scenariu: acum este acolo, ghemuit în fața ușii cu o armă de mână care probabil a ucis o mulțime de oameni, ignorând cuvintele anterioare ale lui Jin și așteptând să ieși.

Dacă ești complet sincer cu tine, speri într-un mediu fericit.

Ținând cont de norocul tău din ultimele două zile, nu crezi că poți scăpa cu o călătorie fără bucăți de Jungkook la bucătărie. O mică periere cu el este tot ceea ce speri, tensionat, dar fără evenimente.

Îndepărtându-ți ușor fruntea de ușă, apoi o deschizi ezitând și dai cu capul afară.

Un hol gol, mochetat, te întâmpină si aproape pumnul pompează de entuziasm.

Cel mai rău scenariu al tău este în afară; nu poate decât să se îmbunățățească de acolo.

Treci cu ușurintă de hol, scanând zona de sub scări în timp ce faci, cu ochii dezlipiți pentru orice semn de mișcare. Din fericire, niciun Jimin sângeros sau un Jin împingător nu se uită în partea de jos, iar holul în care stai continuă să rămână gol.

Pe scări și în dreapta, îți amintești de cuvintele lui Jin de mai devreme. Stomacul tău mormăie și plânge de durere pentru mâncare, obosit de a fi gol și îl mai mângâi încă o dată cu liniște. De data aceasta, îți vei îndeplini promisiunea față de stomacul tău să obții o masă bună și plină.

Pe măsură ce cobori, verifici din nou cu ușurintă la intrarea din față prezenta unei uși de câine, dar fără rezultat.

Blestemele asupra acelor oameni care urăsc animalele.

Așa cum a promis asasinul cel mai mare, ușa bucătăriei se deschide spre dreapta ultimei trepte, dezvăluind o bucătărie curată crem și gri, care pare că nu a fost folosită de un secol.

Hmm.

Trebuie să fie prea ocupați să sufle capul oamenilor în bucăți mici pentru a avea timp să-și gătească propria mâncare. Pentru a fi un asasin, cu siguranță este nevoie de o mulțime de curse de la McDonalds.

Mulțumită că cel mai probabil vei rămâne singură în bucătăria neutilizată, vei începe să îți pregătești ceva deschizi frigiderul de un argintiu metalic, încântată să găsești o cantitate decentă de ingrediente comestibile.