Blood Ink [✍🏻]

32: Rănit. Nu mort.

Nu te poți abține.

Cu toata atmosfera tensionata a situației și cu toate emoțiile răsturnându-se ca aburul in aer, perechea de brațe care te smulge in jurul taliei scoate un scârtâit nedemn.

"La naiba- cine este acesta?!"

Ii dai o palma sălbatică in brațe, oprindu-te doar când o voce familiară se aude in spatele tău: Ow! Sun-Hi, sunt doar- ah! Sunt doar eu!"

Îți întorci capul pentru a te uita peste umăr, dezvăluind un Jimin sfios. El te trage înapoi, departe de mulțimea de oameni care au rămas complet nemișcați.

Clipind, îți strâmbi ochii și vezi de ce.

De parca ar fi apărut din aer, Jin și Yoongi se afla acum de fiecare parte a lui Seoungmin, cu o armă apucată amenințător in mâinile lor.

Ascunsul lor te uimește. Nu i-ai văzut ascunzându-se și nu i-ai auzit apropiindu-se.

Cu cât îi vezi mai mult pe acești bărbați făcând chestii de astea, cu atât mai înfricoșător îți dai seama ca pot fi.

Grupul de bărbați care se afla încă in bucătărie încep sa se arunce înainte in fața amenințării la adresa vieții liderului lor, dar la primul semn de mișcare, Yoongi se învârte asupra lor.

"Încă o mișcare", mârâie bărbatul cu părul negru, arătând înfricoșător. "Te provoc."

Oamenii tatălui tău îngheață, strânși într-o țintă îngusta lângă ușa bucătăriei.

Jin, pe de alta parte, nu își muta focalizarea armei de pe Seoungmin. Fața lui este plasată într-o masca de o frumusețe rece și mortala.

NamJoon are mâinile ridicate în timp ce lucrează pentru a se îndepărta încet, subtil de pe partea lui Seoungmin.

Între timp, Jimin te trage pe marginea scării, urmat de un Jungkook șchiopătând și de un Taehyung încruntat.

"Încă mai mergem la baie?" Mormăi neîncrezătoare când Jimin deschide ușa.

Jimin nu-ți acorda prea multă atenție, urmărind cu ochii precauți meciul de la intrare. Degetele lui se zvâcnesc pe talia ta, căutând cel mai probabil arme cu dublu toc.

Naiba, de unde au scos toate armele astea?

"Dacă Hoseok a spus să intri, atunci intri", spune bărbatul cu cap portocaliu. Îți, eliberează talia, mâinile mișcându-se imediat pentru a pluti deasupra armei lui. "Acum ar fi bine. Ei nu pot tine asta pentru totdeauna."

Urmezi instrucțiunile lui Jimin și te grăbești spre ușa. Pașii tăi răsună înăutru, in jurul gresiei, ca și trapâitul copitelor unui cal.

Înăuntru, Jungkook se sprijină slab de perete.

Toată această activitate imediat după trezire devine prea mare pentru corpul lui care nu este complet vindecat. Umerii lui încep să capete din nou acea cădere.

Începând să închidă ușa când iese, Jimin se oprește pentru a arunca o ultimă privire la tine. Observa, cu un geamăt exasperat, lipsa de arme.

"Iată", spune bărbatul zvelt. "Ia asta", îi aluneca ușor una dintre armele lui, ajungând în strânsoarea lui Taehyung.

Privești cu nedumerire totala cum bărbatul cu părul argintiu prinde încet arma. Degetele lui lungi tremura ca frunzele in mijlocul unui uragan, tremurul călătorind pe brațul lui și tremurând ușor in pieptul lui lat.

După ceea ce pare a fi o eternitate de progres lent, mâinile lui Taehyung cad in înfrângere. "Eu...Jiminie, nu pot."

Atinge pistolul. Nu poate atinge pistolul.