Blood Ink [✍🏻]

21: Scăpare

Ai crezut, în momentul în care ieri ai fost urmărită pe stradă de omul înspăimântător, că nu te poți mișcă niciodată mai repede decât ai făcut-o în acel minut.

Ai greșit.

Cumva, știind ca există probabil ca un Jungkook supărat undeva în spatele tău, te miști atât de repede încât pădurea întunecată se estompează în jurul tău.

Picioarele îți ard de efort în timp ce te îndepărtezi de grupul de bărbați care încă zăbovesc în afara casei, ajungând aproape de linia copacilor înainte să auzi primul strigăt de "Hei! Sun-Hi a fugit!"

Apoi, vine mârâitul.

Este adânc și zgomotos, ca și cum o lovitură de cai bate pământul în bucăți în spatele tău. Jur că pământul se clatină cu vibrațiile adânci care se rostogolesc în aer spre tine.

"La dracu jur că o voi ucide", urlă Jungkook.

Rahat.

Diseară este noaptea în care vei muri.

Nu te întorci, ci doar te forțezi la cele mai mari limite fizice, limitele provocate de adrenalină, și un fel de frică exaltată pe care nu ai mai simțit-o niciodată.

Un zâmbet imens se întinde pe fața ta și ți imaginezi că este același tip de zâmbet pe care îl dezvăluie nebunii care sunt pe punctul de a fi executați.

Ești condamnată.

Sincer, nu te-ai așteptat să funcționeze întregul plan de alarmă de incendiu.

Prin urmare, planul de aici înainte.

Da.

Nu există unul.

Doar alergi ca o veveriță mânioasă, gândindu-te din mers cu un creier cu siguranță de mărimea unei arahide. Ești așa o idioată.

Unde naiba vei merge acum?

Când lovești linia copacului, alergi pentru câțiva pași înainte de a te îndrepta spre dreapta, sperând că pădurea este suficient de groasă și că Jungkook este suficient de departe încât să nu știe în ce direcție ai mers.

Respirația ta se scurge în aerul rece în pufuri albe, ca fumul. Norii de vapori perle se evaporă, de îndată ce îi alergi, doar pentru a fi înlocuiți câteva secunde ma târziu, când o altă expirație care se ridică se eliberează dn pieptul tău.

Pe măsură ce alergi, încerci să faci un bilanț al siguranței.

Bine.

Deci nu știi unde ești și nici nu știi unde te îndrepți. S-ar putea să nu existe o altă casă în jur de kilometri sau ar putea exista o altă casă chiar în afara următorului copac.

Chiar nu există o modalitate de a spune.

Care este cea mai evidentă întrebare, cum ai de gând să scapi de leul care răcnește care te pândește prin pădure.

Ar trebui să continui să fugi și să te rogi pentru ajutor?

Sau ar trebui să te ascunzi, ca o făptură de pradă fără apărare care ești?

Ascundete, idioato, șuieră vocea ta cea mai profundă. Îi urmezi instrucțiunile fără ezitare.

În timp ce fugi, ții ochii deschiși pentru o ramură de copac cu agățare mică și rânjești când o vezi pe cea perfectă.

Repede, mâinile tale se răzuiesc pe scoarța aspră în timp ce te tragi de ramură, suflând din tot exercițiul pe care l-ai făcut în ziua trecută.