Blood Ink [✍🏻]

31: Nesemnificativ

"Pe mine?"

El are o confuzie.

El trebuia să fie.

Probabil că a trecut printr-o insuficiență totala și completa a creierului după ce și-a pocnit capul de partea rea a uneia dintre acele ramuri când a căzut să te privească așa. Așa cum este ușurat să te vadă în viața. Emoția răsfățată din acel cuvânt se învârte în jurul pieptului tău în tornade uluitoare.

Taehyung, scutul tău uman, te lasă să-l ajuți pe prietenul sau să ridice bărbatul rănit în sus, ajutându-l in timp ce echilibrul său se clătine între sprijinul instabil al picioarelor lui. Între Hoseok și Taehyung, Jungkook se prăbușește ca o sperietoare uzată. Face un pas lent, tremurător înainte, apoi altul și altul.

Se pare că cu ani in urmă ai lovit la pământ într-un morman încurcat de răni și de frica, dar, în același timp, parcă a fost cu doar câteva secunde in urmă. Amintindu-ți expresia de pe chipul lui, dâra bruscă de durere din ochii lui, la câteva secunde după ce s-a repezit in prima ramura a copacului, strălucește ca o mantră vizuala prin minte.

Așa arată acum, când pur și simplu face un pas.

Acest tânăr puternic și viril care ar putea ridica oamenii întregi în aer cu zile in urma.

Hoseok tresari la ritmul mic al mișcării lui. "Kook, știu că tocmai te-ai întors din morți și toate cele, dar...trebuie să luam ritmul."

O mică expresie de aer fuge din gura lui Jungkook. Îi poți vedea vizibil cum își aduna forțele, îndreptându-și spatele și ridicându-și umerii. Strângând din dinți, Jungkook își retrage brațele de la gâtul prietenilor săi mai in vârsta și rămâne independent, singurul lucru care-l tine in picioare fiind puterea de voința.

Ochii lui se ciocnesc cu ai tai. Pentru o secundă, ai fi putut jura că un indiciu de fard i-a străbătut obrajii; dar apoi a dispărut. In locul ei este o expresie familiară, dura și batjocoritoare, in timp ce te privește in jos, de parca ar încerca sa uite ca te-a privit vreodată încet. "Acum, Sun-Hi. Chiar a trebuit să mergi și sa sari din copacul acela nenorocit?"

Pai bine.

Acolo merge simpatia ta.

"Văd că pământul nu a dat niciun sens in tine când l-ai lovit", oftă. "Păcat. Atunci tot saltul a  fost degeaba."

Hoseok îți interceptează contactul vizual cu corpul lui și dându-și ochii peste cap. "Voi doi puteți să vă certați mai târziu. Suntem intr-o situație oarecare acum."

De parca ar fi fost semnalat, un fluier pătrunzător de inele de avertizare răsuna prin aer in acel moment. Zgomotul de ulcior înalt se joaca in expresiile bărbaților din camera cu tine, transformându-i in măști de pregătire militară.

Nu ca militar. Asemanator unui asasin.

Te uiti la fata lui Hoseok și observi cu un șoc ca pare gata sa ucidă prin orice mijloace necesare.

Ești pe care sa vezi o parte a acestor bărbați pe care nu i-ai văzut pana acum.

O latura murdara, urata, plină de cicatrici și durere și determinarea sufletelor nefericite care nu au nimic de pierdut pe aceasta lume materială. Oameni disperați, înfometați de răzbunare.

Acestea sunt cele mai periculoase.

Hoseok închide ochii si se înțepenește puțin, deschizându-i o secundă mai târziu. "Baie", spune el. "Etajul întâi, sub scara. Acum."

O baie? Nu înțelegi cum ar fi un loc bun pentru a merge in aceasta situație.

Cu toate acestea, Taehyung și Jungkook se mișca fără cearta, Taehyung luându-ți brațul și împingându-te spre ușă.