Blood Ink [✍🏻]

16: Interviu

Secundele trec în timp ce te uiți la ușa albă impecabilă a camerei nebune în care ești blocată, inima bătând un ritm constant.

Pedeapsa ta?

Dacă Jungkook trece prin acea ușă cu orice fel de obiect care pare chiar vag ca și cum ar putea să aparțină ca în filmul 50 Shades of Grey, îi vei tăia în jumătate dintr-o singură lovitură.

Nu ești în chestia aia ciudată.

Cu toate acestea, când ușa se deschide în sfârșit cu o mișcare lentă și lină, nu Jungkook are în mână un bici și cătușe așa cum te-ai așteptat să fie.

În schimb, este un om răcoros, cu fața unghiulară și părul castaniu deschis, care se strecoară în cameră făcând pași tăcuți, închizând ușa în spatele lui cu un bufnit moale.

Nu există nicio ezitare în mișcarea sa, ci doar o încredere deplină în timp ce pășește în cameră pe picioare lungi și se așează la scaunul de vizavi.

"Bună, Sun-Hi", spune NamJoon.

El stă ușor pe scaun, cu un picior încrucișat peste celălalt, imaginea perfectă a echilibrului elegant. Este impecabil, îmbrăcat într-o alta haină lungă peste un pulover moale și cașmir și pantaloni scurți. Piercing-ul său unic al buzelor, care îi împarte buzele inferioare, adaugă o intensitate prudentă stilului său clasic.

Există o oarecare ușurare prin sistemul tău l faptul că este el în loc de Jungkook, dar, în fundul minții tale, înțelegi că ar putea face parte din apelul lui NamJoon.

În timp ce ceilalți par puțin cam sălbatici, uneori puțin nesăbuitori, NamJoon pare atât de calm.

E ca o oază în mijlocul deșertului haosului. O floare drăguță încurcată în mijlocul viței spinoase.

Acesta este apelul său, crezi, la fel ca Hoseok este personalitatea lui frumos extrovertită și Taehyung este aspectul său eteric.

Dar, NamJoon nu este o floare inofensivă.

Nu, s-ar putea să fie mai periculos decât orice băiat BangTan pe care l-ai întâlnit. Întreaga sa aură este o fațadă pentru a atrage oamenii; este ca o capcană de muscă Venus.

Frumos și ispititor, așteaptă să se închidă în jurul tău imediat ce te apropii suficient.

Nu o vei face.

Ți de pază în timp ce îl urmărești pe bărbatul așezat atât de dezinvolt pe cealaltă parte a mesei, cu brațele încrucișate într-o reprezentare fizică a stării tale mentale.

"Bună", răspunzi liniștită.

Voi doi stați în tăcere o clipă, observând.

"Am dat de Jungkook pe scară", spune el brusc, cuvintele curgând ca de catifea dintre buzele lui pline. "Alerga prin casă, insistând să găsească ceva cu care să tpedepsească". Îmi pare rău. Uneori devine un pic supra-protector."

Puțin. Este o subevaluare.

NamJoon continuă. "Vezi, cei șase tipi de acolo sunt frății mei. Și unii dintre ei cred că nu ești prea bine." Ochii lui intenși, te privesc cu bună știință și se apleacă să-ți șoptească, de parcă ați fi copii mici care împărtășesc un secret.

"Nu cred că vei răni pe nimeni", spune el cu încredere. "Dar, în același timp, există lucruri pe care trebuie să le știu. Înțelegi? Trebuie să-mi protejez familia."

Mintea ta se îndreaptă absent către verișoara ta iubită, încă prinsă în acea casă.

"Înțeleg", spui în liniște. "Chiar nu am venit să rănesc pe nimeni sau să obțin informați. Totul a fost o coincidență că am dat peste voi."