Blood Ink [✍🏻]

34:Puzzle

Faci vreo zece pași afara din baie înainte ca picioarele lui Jungkook sa cedeze asupra lui. Brațele lui, care fuseseră agățate de umerii tai pe o parte și ale lui Taehyung de cealaltă parte, se îngreunează nebunește de greutatea corpului său.

Mormăind de presiunea suplimentară bruscă, îl apuci de talie in același timp cu Taehyung, amândoi încercând să-l stabiliți înainte ca el să poată aluneca din strânsoarea ta și să se confrunte cu podeaua rece și pătată de sânge.

Jungkook geme, uitându-se in față cu ochii străluciți. Nu crezi că este tot acolo- mintea lui pare să plutească într-o stare de gol ca de droguri, durerea forțându-i mintea să iasă din corp in încercarea de a-l proteja.

Poți doar spera că rana de înjunghiere nu i-a redeschis umărul. Nu își permite sa mai piardă sânge.

Afara, Jin și NamJoon stau in hol, cel mai mare sprijinit cu mâinile pe solduri, uitându-se la covorul odată curat, care acum arată ca și cum ar fi fost un război.

Oh. Stai, a fost unul.

"Nenorocitul de covor", oftă el, masându-si puntea nasului cu degetele lungi.

Aproape că razi de asta.

Nu sunt corpurile care zac la întâmplare pe podea sau faptul ca punctele roșii care împraștie suprafețe aleatorii sunt sânge.

Nu.

Este covorul.

"Dacă ești îngrijorat de covor, nici măcar nu vrei să vezi baia", spune Yoongi cu un zâmbet ușor care cumva nu pare sa se potrivească cu situația.

"Nu este o problemă in acest moment, hyung." Namjoon clipește la voi patru că ieșiți din baie, cu buzele turtite într-o linie subțire și sumbră. "Mașina e in spate. Du-l pe Kook acolo."

Ești semi-surprinsă de modul in care Yoongi dă din cap spre bărbatul mai tânăr, conducându-te pe tine si Taehyung trăgându-l pe Jungkook parțial conștient între voi. Ai observat că - existau un fel de respect nespus pentru NamJoon pe care toata lumea îl înțelege, chiar și dificilul fost șef al mafiei Yoongi.

Te intrebi de ce.

Taehyung nu poate tine o armă, iar Yoongi cu capul dur cedează voinței unui NamJoon mai tânăr și mai puțin experimentat.

Hoseok este aproape psihic.

Jin este un ciudat îngrijit cu pregătire medicală, iar Jimin este un psihopat cu chip drăguț și inima dulce.

Jungkook are de fapt o latură moale.

Nu există un bărbat in acest grup de șapte pe care să-ți poți da seama. Adâncimile și umbrele și dungile întunecate ale trecutului ascund aspecte ale acestora din vedere, unele pe care probabil nu le vei descoperi niciodată. Fiecare bărbat este ca propriul puzzle acoperit cu cerneala, fin lucrat, pe cât de complex și de derutant, pe atât de frumos.

Oricât de tentant este să încerci să deslușești misterul acelor puzzle-uri, ți-e teama că nu vrei sa știi ce se afla înăuntru.

"Trebuie să încetam să-l hrănim atât de mult", șuieră Taehyung printre dinții strânși, cu vocea profundă încordată. Încearcă sa preia singur majoritatea greutății lui Jungkook, compensând statura ta mai mică. "Hai, Jungkookie. Trebuie sa ne ajuți puțin."

Auzind vocea bătrânului de undeva foarte departe, Jungkook clătină puțin din cap și o fâșie din minte îi vine înapoi. Acum, in loc sa fie târât cu forță de-a lungul pământului, el se împiedica împreuna cu îndrumarea ta.