7

187 23 1
                                    

Nu imi vine sa cred ca chiar,am spus sa imi zica pe nume,nu e problema deoarece ei sunt mai mari ca mine,dar totusi e ciudat.Acestia mi-au dedchis usa de la masina,una luxoasa,nu e de mirare.

-Sunteti siguri?Stau cam departe de acest parc!

E adevarat,a trebuit sa luam cu totii un taxi ca sa venim pana in acest capat al orasului,iar eu stau cam pein centru.

-Da.Nu iti face griji,acum urca!spune Rin aproband,tinand usa ca sa urc in masina.

Am urcat,langa mine punandu-se el,iar Dojin urcandu-se la volan.Sunt obosit,mie foame,as vrea sa dorm iar senzatia de agitatie si inima care imi bate ca nebuna nu imi da pace.Simteam cum era sa adorm,dar noroc ca Rin ma intrebat unde locuiesc.Dar tor nu am scapat sa fuga capul in parti de la micile atipiri.

-Esti bine?ii aud dintr-o data vocea lui Dojin.

-Da...Scuzati,doar sunt obosit.

-E in regula.Poti pune capul pe picioarele mele pana ajungem la tine acasa.

-Serios?spun uimit.

Nu prea am incredere in ei,dar sunt atat de obosit incat cred ca voi adormi in orice moment.Fara sa imi mai pese de gandurile acestea,am pus capul pe piciorele lui Rin adormind instant.Am fost trezit atunci cand am ajuns la destinatie.

-Frumoasa casa.spune Dojin.

-Multumesc.

-Locuiesti singur?

-Mhm.Ai mei stau in alt oras,dar eu stau aici din moment ce fac universitatea si sunt si aici la companie.

-Super.spuen Rin zmabind.

-Da...Aaa!Multumesc!spun rusinat ca nu am fost politicos.Vreti sa intrati?

-Poate alta data!Am anulat intalnirea pentru azi si o vom tine maine.Esti obosit,ar trebui sa te odihnesti.ma lamureste Dojin

-Yeah...Multumesc inca o data si sper sa veniti pe la mine.spun zambind larg.

-Desigur!Ne mai vedem!spune Rin facand cu mana.

Am facut si eu la fel,lasandu-i pe cei doi s aiasa din raza mea vizuala.Tot ce am mai favut e sa arunc cartile de pe pat si sa adorm din nou ca un bustean.

In love with the writer!    YaoiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum