Fata se afla acum pe holul liceului, în dreptul dulapului ei, asezandu-și cât de cât cărțile ,deoarece fiind prima zi totul era vraiște, fiind ora prânzului,urma să se ducă la cantina școlii,primele ore în noul liceu s-au dovedit a fi interesante, iar spre surprinderea Annei totul a decurs bine până acum, chiar mai bine decât se aștepta.Se pare că m-am stresat degeaba,gandi fata.Privirea îi cade pe celelalte dulapuri alăturate și își dă seama că dulapul fiecărui elev era decorat și nu doar că era decorat dar fiecare avea pe el câte ceva prin care își puteau exprima personalitatea.
Oare ar trebui să îmi decorez și eu dulapul cu ceva care să îmi exprime personalitatea?... Doar că nu stiu ce
Nu era prea pricepută la capitolul "Creativitate", așa că nu avea altceva de ales înafară să stea și să se holbeze la celelalte dulapuri în speranța că îi va veni o idee ingenioasă. Se uită atent la dulapul vecin cu al ei atrăgându-i atenția într-un mod foarte plăcut pentru că era diferit față de celelalte. Era simplu, iar singurul lucru care acoperea nuanța aia plictisitoare de albastru era un nume inscripționat cu negru 'Park Sunghoon'.Nu știa cine e persoana în cauză, însă știa că dulapul acesteia era o sursă de inspirație bună pentru ea.
Cred că același lucru o să îl fac și eu, știu că nu e prea original însă aș face orice să mai acopar nuanța aia monotonă de pe dulap. Dar de unde pot să fac eu rost de negrul ăla aprins?
-Te-ai îndrăgostit cumva de dulap? se aude o voce familiară venind din spatele ei, făcând-o pe fată să tresara, dându-și seama că nu avea cine să fie decât fratele ei, aceasta întorcându-se.
Băiatul izbucni în râs când îi vede reacția.
-Yaaaa!M-ai speriatt! spune fata irascibilă, pentru că nu vedea partea amuzantă din această situație.
-Scuze, doar că erai prea concentrată și nu m-am putut abține. Deci, ce ai de împarțit cu dulapul? spune amuzandu-se pe seama ei.
-Ugh nimic, doar mă uitam. Lasă asta, spune cum ți se pare școala până acum?
-Luând în calcul că deja m-am împrietenit cu câțiva colegi, iar fetele zâmbesc și șușotesc atunci când trec pe lângă ele...ziua asta nu avea cum să decurgă mai bine de atât!Tu cum te descurci până acum?
...Cred că e pentru prima dată în viață când eu și fratele meu nu suntem la poluri atât de opuse unul față de altul.
-Păi... Nu îmi vine să cred asta dar... E totul bine. Nu m-am făcut de râs, nu m-am împiedicat de nimic și nimeni nu se uită ciudat la mine. Îi povestea fata realizând că ce scotea pe gura era adevărat, uimindu-se chiar și pe ea însăși.
-Știam eu,eram sigur că intuiția mea nu dă greș!! Ți-ai făcut griji degeaba! Îi spune asta dându-i ușor cu palma în frunte.Acum haide că mi-e foamee.Spune trăgând-o pe fată de mână.
*****
Oh..De ce liceul ăsta e așa mare? Unde mă rog ar trebui să fie biblioteca aia?gândi fata.Poate ar trebui să întreb pe cineva. Fata se uită în jurul ei dându-și seama că soneria sunase deja de câteva minute bune, iar toți elevii probabil erau la ore acum. Super...Unde e Tae când ai nevoie de el?
Anna se scarpină la ceafă indignată neștiind pe unde să mai caute, gândindu-se că dacă nu ajunge în curând la bibliotecă pentru a-și recupera manualul de informatică,aceasta va avea probleme mari.O ia de la capăt și se duce în dreptul fiecărei săli de pe coridor și citește textul scurt de pe fiecare ușă, în speranța că va putea găsi ce căuta. Fără să își dea seama o ușă se deschide, aproape lovind-o pe fată care se afla în dreptul ei.De pe ea ieșind Jungkook fără ca măcar să se scuze luând-o înainte, făcând-o pe Anna să se uite după el.
..cât de nesimțit..Stai! Poate știe el unde e biblioteca!
-Hei,stai puțin! Strigă Anna,îndreptându-se cu pași repezi către el.
Băiatul își dă ochii peste cap la auzul ei și se întoarce către fată care era acum în fața lui,acesta oftând nervos.
-Ce vrei? spune sec arătând că nu avea chef de vorbă.Ai de gând să spui ceva? O întreabă observând că stătea în fața lui nefăcând nimic doar uitându-se la el, Anna încercând să nu se piardă cu firea și să scoată un cuvânt.
Fără să vrea fata observă cu privirea ecusonul băiatului care era pe pieptul acestuia,agățat de tricou,în partea stângă fiind marcat cu numele 'Jeon Jungkook', dându-și seama că ăsta era numele lui.
-Mă...mă poți ajuta te rog să găsesc biblioteca?...s..Sunt nouă și nu cunosc liceul atât de bine,spune Anna puțin fâstâcită.
După ultima frază într-un final Jungkook își dă seama cine era fata care stătea lângă el,apărându-i un zâmbet involuntar în colțul guri. Iar acum că îi era clar cu cine stă de vorbă, băiatul o putea analiza mai de aproape pe fată si uitându-se la ea cu atenție putea confirma că tipa nu arăta deloc rău.
-De ce ar trebui să te ajut?Crezi că nu am altceva mai bun de făcut în loc să fac pe ghidul? se uită la ea ridicând o sprânceană, Anna blocându-se la aceste vorbe.
-...păi pentru că așa e politicos..?îi pune fata mai mult o întrebare, decât să îi dea un răspuns.
Jungkook pufni și fără să zică nimic pleacă lăsând-o în urmă, tânăra fiind confuză.
Ăm....care e problema lui?
CITEȘTI
Alt cuvânt pentru iubire //Jeon Jungkook
Teen Fiction•Totul incepe atunci când Kim Anna, o adolescenta de 17 ani este nevoita sa se mute intr-un alt oras si sa locuiasca alaturi de fratii ei mai mari.Schimbarile majore îi dau batai de cap fetei pentru ca bineînteles...oras nou înseamna si liceu nou un...