Alt cuvânt pentru iubire //Jeon Jungkook

12.E doar un măgar

Inima fetei batea cu putere,neștiind ce să facă.Spaima îi curgea prin vene imaginându-și tot felul de scenarii pline de teroare...Care în niciun caz nu aveau cum să fie grozave.

-Dă... Dă-mi drumul la mâna... spune fata suspinând, încerca din răsputeri să iasă din strâmtoarea acestuia.

Băiatul se apropie de ea într-un mod agresiv și o trântește de perete, fata tremura în timp ce respira scadant.

-Te rog lasă-mă!se uita la el speriată, începând să se agite.

-Și dacă nu vreau?

-A spus să o lași în pace! apare Jungkook stând sprijinit cu umărul de tocul ușii și o mână în buzunarul pantalonilor.

Fata respiră ușurată atunci când îl vede. Nu pentru faptul că avea încredere în Jungkook, ci pentru faptul că a intervenit cineva.

-Haide omule, ne distram și noi un pic!

-Nu repet a două oară.

-Bine...scuze, ne mai vedem noi.Se uita la Anna,trecând pe lângă Jungkook ieșind din bucătărie.

Jungkook rămăsese în tocul ușii stând în aceeași pozitie.
Fata încă era în șoc, fiind rezemată de perete uitându-se într-un punct fix.

-Esti ok?

-...Cred că ar trebui să plec acasă. Spune fata zăpăcită luându-și telefonul de pe jos.

-În toiul nopții, îmbrăcată în rochia aia? examinând-o din cap până în picioare.

-.....nu stau atât de departe, oricum altă variantă nu am și nu vreau să mai stau aici.

-Cum vrei.Spune apoi se întoarse pe călcâie și pleacă.

Anna iese din bucătărie căutând-o cu privirea pe Aura pentru a o anunța că pleacă. Într-un final o găsește pe canapea sărutându-se cu un băiat, care părea să fie Jimin.

....Ce?! De când sunt ei doi așa apropiați?Aura mereu îmi spunea despre cât de enervant e Jimin.Oare ar trebui să îi spun că plec... Neh...pare ocupată.

Fata nu mai stă pe gânduri și se duce la ușa de la intrare, voia să plece cât mai repede din acel loc.

Contactul pielii cu aerul rece de afara îi făcea pielea de găină,dându-și seama că era mult mai bine dacă lua în considerare sfatul lui Seokjin și anume să se îmbrace mai gros înainte să plece de acasă.

-Te mai aștept mult? spune Jungkook stingând țigară cu piciorul.

Fata se uita la el pentru câteva secunde.

-Cu mine vorbești?...

-Ah nu, vorbeam singur.Spune băiatul ironic,privind-o plictisit.

-Ah ok...se scărpină aceasta după ceafă.

Nu te fă de râs, nu te fă de râs!

Băiatul pufni exasperat.

-Cu tine vorbeam!Dacă nu mai e nimeni pe aici,nu e logic că vorbeam cu tine?!

-Oh...pentru ce mă aștepți?

-Nu tu ai zis că vrei acasă? ridică băiatul din sprânceană.

-Ba...ba da..Zise Anna fâstacindu-se.

-Hai odată! spune Jungkook mergând înainte.

De când mă bagă el în seamă fără să îmi ceară ceva?...Și de ce se comportă de parcă l-am obligat eu să mă ducă acasă? Nu înțeleg băieții...

În drumul spre casă cei doi doar mergeau fiind atenți la drum. Anna voia să înceapă o discuție cu acesta spărgând acea liniște incomodă dintre ei, dar fața nu tocmai binedispusă a lui Jungkook nu îi dădea prea mari șanse..

-Parcă spuneai că nu stai atât de departe, îi spune Jungkook uitându-se la ea.

-Era mai aproape la mine în cap...spune fata tremurând de frig.

De ce nu m-am gândit că totuși e octombrie...nu iulie, ce a fost în capul meu când am ieșit așa din casă?

-Ți-e frig?

-Ce? Nu...Sunt bine.

Poate nu dau în pneumonie...

-De fapt,ce prost sunt!Ești obișnuită cu frigul, nu degeaba ai facut sex într-un magazin cu înghețată. Spune băiatul făcând mișto de ea.

-Da...cam așa ceva..

De ce trebuia să aducă vorba de asta?!...puteam să trăiesc și fără să îmi aducă aminte, cât de idioată am fost să spun așa ceva...

Jungkook își dă hanoracul jos și i-l pune fetei pe spate, fața fetei înrosindu-se instantaneu, făcându-l pe băiat să râdă pe sub mustăți.

-Ce...ce faci?

-Tremuri de zici că l-ai văzut pe bau-bau și nu e atât de frig afară.Dacă leșini în mijlocul străzii,aici te las.

Da...nu cred că acum tremur doar din cauza frigului.

-Mulțumesc că te-ai băgat când băiatul ăla...Anna nu termină de zis că Jungkook o întrerupe.

De ce toată lumea mă întrerupe când vreau sa spun și eu ceva, atât de previzibilă sunt?

-Chen e un băiat de treabă, doar că are niște probleme cu alcoolul.

-Am văzut...

-Oricum nici nu știu ce ai căutat tu la petrecerea asta.Spune pe un ton degajat.

-Ce vrei să spui? se oprește fata din mers, băiatul imitandui gestul.

-În fine,mai avem?

Mă așteptam ca Jungkook să uite unde stau...

Fata îi arată cu degetul către casa care se afla în fața lor.

-Vezi,nu am mers atât de mult pe jos.

-Adică ție 30 de minute ți se par puține?

Fata doar ridică din umeri.

-Mulțumesc că m-ai adus până acasă, se uita la el zâmbind.

-Mda,cu plăcere.Pa

-Totuși de ce ai venit cu mine?...

-Știu că nu sunt genul, dar voiai să fiu atât de dobitoc încât să te las să mergi singură la două noaptea prin bezna asta sau ce?

-Mulțumesc...

-Aish,nu mai repeta asta de o mie de ori!

-Scuze...

Acesta îi face cu mâna și pleacă.

Planul meu în a nu mă îndrăgosti de el cred că eșuează...Nu mă așteptam să mă bage în seamă după o perioada în care singura dată când își aducea aminte de mine era când rămânea în criză de timp cu temele.
Sincer chiar e drăg...Nu, nu e drăguț. Ultima dată când am spus că e drăguț am fost dezamăgită acesta arătându-mi defapt că e un mare măgar. Nu vreau să mai trag concluzii pripite despre el până nu sunt sigură....