•Totul incepe atunci când Kim Anna, o adolescenta de 17 ani este nevoita sa se mute intr-un alt oras si sa locuiasca alaturi de fratii ei mai mari.Schimbarile majore îi dau batai de cap fetei pentru ca bineînteles...oras nou înseamna si liceu nou un...
***** Ținând cutia de lapte de migdale în mână dreaptă și cea cu lapte de cocos în mână stângă, Anna se afla acum în cel mai apropiat supermarket de casa ei și acesta fiind doar la două străzi distanță, încercând să își amintească ce are de cumpărat.
Aish!!! Cum am putut să uit lista de cumpărături acasă...am și uitat ce lapte trebuia să iau....Ok fie
Spune în gând închizând ochii alegând la întâmplare cutia de lapte, câștigătoare fiind cea de migdale pe care o pune imediat în coș, lăsând cutia cu lapte de cocos înapoi pe raft.Împinge coșul de cumpărături în timp ce se îndrepta către raionul cu cereale.
Cred că glumești... Cum ar trebui să ajung la alea?! gândi Anna văzând locul unde erau poziționate cerealele sale preferate, adică pe ultimul raft. Înălțimea fetei nu era una prea sofisticată, nu era nici scundă dar nici înaltă, se încadra undeva la mijloc. În general Anna era foarte mândră de înălțimea corpului ei, însă acum o ura din tot sufletul dorindu-și neapărat punga cu cereale la care nu avea acces. Nu voia să renunțe la dorința ei așa că tânăra se ridică pe vârfuri întinzându-și mâinile cât de tare poate, concentrarea fiindu-i distrasă de prezența necunoscută care era la doi pași distanță,oferindu-i punga de cereale dorite, în acest fel ajutând-o.
-Oh...Mulțumesc mult! spune politicos luând punga și punând-o în coș.După se uită la persoana din fată ei pentru a vedea cine e.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Cu plăcere!Eu doar... Eram în trecere, te-am văzut și am spus să îți dau o mână de ajutor, acesta îi zâmbește ,așezandu-și ochelarii care îi alunecau pe nas.
-Chiar mersi pentru ajutor, nu aș fi plecat acasă fără asta, spune fluturând punga de cereale.Eu sunt Anna apropo,întinde mână, încercând să facă conversație, măcar pentru prima dată în viață.
-Eu sunt Sunghoon. Încântat! băiatul îi întoarce gestul și întinde mână.
Unde am mai auzit eu numele ăsta?
-Ăm scuze dar...Îm..îmi pari cunoscut,ne știm de undeva?, îl întreabă fata cu o expresie confuză.
-Păi...,băiatul stă puțin pe ganduri holbându-se la ea, apoi își dă seama.Așteaptă....Kim Anna,liceul Liberty, clasa 11-a?
-...chiar ea, spune fata uimindu-se de detaliile pe care le știa băiatul despre ea.
-Atunci suntem in aceeasi clasă, cred că de acolo mă știi, numele meu complet e Park Sunghoon.
Nu...sigur nu de acolo îl știu.Deci el e deținătorul dulapului pe care îl admiram azi la școală.Știam că mai auzisem numele ăsta undeva.
-Da, de acolo te știu, își drese vocea.Cred ca ar trebui să mă întorc acasă, oricum mi-a părut bine.
-Și mie, atunci...Ne vedem mâine la școală?
-D...da..s..sigur,spune mai mult bâlbâindu-se, după care pleacă către casa de marcat.
***** -Serios?.... TU ai vorbit cu un băiat? Fără să te bâlbâi prea tare sau să te faci de râs?...Cine esti? îi spune Tae șocat punând accent pe cuvinte după ce sora sa termină de povestit.
-Nu știu...nu îmi place Anna cea sociabilă.
-Uite că mie da,chiar mă bucur că ai putut avea o conversație normală cu cineva fără să vorbești despre legile fizicii sau despre literatură.Și poate faptul că ți-ai învins teama de liceu ți-a dat și încredere în tine.
-Nu nu nu, spune fata puțin prea repede,încă mă aștept la ce e mai rău când vine vorba de liceu.
-Pare drăguț băiatul ăsta, nu pare golan.
Fata stătea întinsă pe spate în patul din camera ei, iar fratele său era la marginea patului mâncând portocale, împrăștiind mirosul prin toată camera.
-Păi nu părea,era chiar politicos.
-Și...,face băiatul o mică pauză,când ieșiți la date? , spune băiatul mâncând o felie de portocală.
-Tae...care parte din ,,e doar un coleg" nu se înțelege?Pe bune, chiar nu e ceea ce crezi și te mai miri de ce nu vorbesc cu tine despre băieți.Și prefer să stau și să mă focusez pe școală, măcar asta e ceva ce îmi place.
-...De ce îți faci singură viața atât de posomorâtă? Nu zic să nu înveți dacă asta îți face plăcere, spun doar...că ai 17 ani... Ești adolescentă,adică fetele de vârsta ta la ora asta probabil sunt la o petrecere cu prietenii lor fumând și consumând alcool și tu stai aici cu fratele tău vorbind despre cât de mult îți place să inveti...ai nevoie să ieși cu prieteni,poate să cunoști băieți...și cine știe poate îți faci un iubit cu o mașină mișto,că să nu mai fim nevoiți să mergem cu autobuzul la școală. Spune el cu o privire visătoare fiind în extaz.
-...Da...iți faci speranțe false..dacă o să am un iubit vreodata sunt sigură că va fi cineva care tocește toată ziua stând în sala de bibliotecă mâncând morcovi și mergând cu autobuzul în fiecare zi la școală,deci i-ați gândul.Spune fata bătându-l prietenește pe umăr.
-Adio mașină mișto cu 2000 de cai putere, zice acesta cu o voce tristă cojind portocala.
•A doua zi•
Cine ar putea învăta în zgomotul asta...? gândi Anna în timp ce avea cartea de informatică pe masă, stând la una dintre mesele rotunde ale cantinei,cotrobaind prin buzunarul ghiozdanului după o pereche de căști.
Nu era ea de foarte mult timp în acest liceu, doar de două zile, dar oricine își putea da seama cu ochiul liber că această gălăgie din cantina elevilor era ceva foarte des întâlnită.
În timp ce căștile erau de negăsit,făcand misiunea de găsire a lor imposibilă,Anna dă de cutia cu lapte condensat care zăcea acolo de ieri,uitând complet că e acolo bucurandu-i ziua,o scoate și o pune pe masă având intenția să bea mai târziu.Dupa care fata se întoarce la lectura ei.
După aproximativ 5 minute fata nici măcar nu și-a dat seama că cineva și-a făcut apariția la masa ei, fiind prea prinsă în cartea de informatică de care a reușit într-un final să facă rost ieri de la bibliotecă.
-Locul ăla e liber? întreabă Sunghoon stând în picioare având o tavă cu mâncare în mână, Anna fiind luată prin surprindere deoarece nu se aștepta ca cineva să o bage in seamă.
-Da, sigur. Spune dându-și ghiozdanul la o parte făcându-i loc băiatului,iar acesta se așează.
Cei doi nu se știau demult având în vedere că abia ieri au făcut cunoștință, dar a fost suficient ca cei doi să se împrietenească în mare parte.
-Ce e ăsta?Lapte condensat? ia cutia de lapte de pe masă și o inspectează.
-Da,poți încerca dacă vrei ,dar să știi că e puțin dulce. Iar eu o să încerc ăsta, fata trage tava cu mâncare mai aproape de ea și începe să mănânce din sandwich-ul băiatului.
-Wo..laptele ăsta ți se pare ție "puțin dulce"? face băiatul ochii mari .E foarte dulce.Dacă bei o cutie din asta pe zi dai în diabet, cred că de asta ai tu atâta energie mai ales după ce stai cu capul în cărți, spune băiatul în timp ce desface cutia.
-Urăsc gălăgia asta!Și să știi că îmi place să stau cu capul în cărți, spune fata cu gura plină.
-Să mănânci frumos nu îți place? spune el chicotind, fata oprindu-se din mâncat și uitându-se urât la el.
