Alt cuvânt pentru iubire //Jeon Jungkook

23.Rătăciții

*****
-Sunt sută la sută sigură că ne-am rătăcit..., zise Anna uitându-se prin jur.

Cei doi erau deja în pădure de mai bine de o oră jumătate, căutând să se întoarcă înapoi de unde au plecat,dar drumul nu era de găsit.

-Termină, nu ne-am rătăcit. GPS e porecla mea, luăm curba aia și ajungem, o lămurește Jungkook.

-Aura și Jimin nu trebuiau să vină cu noi? A trecut destul de mult timp și ei tot nu au apărut...

-Probabil s-au întors la cabană.Unde ar trebui să fim și noi acum.Hai mai repede că mi-e frig.Spune băiatul mergând mai departe.

-...mi se pare că am mai fost pe aici.

-Nu am mai fost pe aici...

-Cum nu?...N-am plecat din partea aia și ne-am dus în colo, am ajuns aici și ne-am învârtit aproape două ore în cerc ca niște tâmpiți, GPS-ule?! Spune Anna punând accent pe cuvinte,făcând semne cu mâinile.

-Păi și acum ce vrei să fac? Oftează Jungkook.

-...ți-a trebuit ție plimbare în pădure, nu știu ce să facem,e târziu. Dacă se înnoptează nu e bine...

-Eu propun să fim calmi și pozitivi, zise băiatul aprinzându-și o țigară sub privirile ucigătoare ale fetei.Ce? Vrei și tu o țigară?

-Nu fumez.

•După câteva ore bune•

Se lăsase întunericul, iar cei doi încă nu găsiseră drumul spre cabană, afară era incredibil de frig și o liniște amenințătoare, iar partea cea mai rea era că se pornise ninsoarea.

-Nu mai pot, se oprește fata sprijinindu-se de un copac.

-Nu avem cum să ne oprim, trebuie să mergem...spune Jungkook imitându-i gestul.

-Unde să mergem?...ne învârtim în cerc de o grămadă de timp.Nici nu știu unde suntem,fata se uita la el lipsită de speranță.

Deodată se aude un zgomot ciudat venind din depărtare.

-Stai..ce s-a auzit?...

-Eu n-am auzit nimic..spune băiatul.

Acel zgomot ciudat se aude din nou,de dată asta mai puternic și mai aproape.

-Nici acum nu ai auzit...? zise fata speriată.Sper să nu fie un urs...

-Ce tot spui?Urșii hibernează iarna.

-Da...dar se pare că nu toți, fraza fetei îl făcu pe băiat să se agite trăgând-o rapid în spatele unui copac.

-Ascultă, dacă e un urs, te intinzi pe jos,ei nu mănâncă mortăciuni.

-M-ai făcut mortăciune?! Zise fata serioasă.

-Ups...am uitat să zic și de partea când te prefaci că ești moartă, deci te prefaci.

Ce romantic...

Jungkook ia o bucată de lemn în mâna care semăna cu o bâtă și se poziționează în spatele copacului fiind gata să atace ursul.Cat ai zice pește auzi zgomotul venind chiar din partea lui dreaptă, iar acesta sare la atac țipând.

-Wow! Stai,Stai! Sunt eu, lasă ăla jos! Îl oprește Jimin înainte ca băiatul să îl lovească.

-Ușor cavalerule! Ce sari așa? zise Aura.

-Aura! Îi sare Anna în brațe rapid. Cât mă bucur că nu ești un urs!

-Ce urs...?

-Am crezut că voi sunteți ursul...spune Jungkook uitându-se la ei respirând liniștit având mână pe inimă.

-Vedeți!V-am zis eu că sunt urși peste tot!

-Unde ai mai văzut tu urși pe vremea asta?

-Bine, acum haideți la cabană,mi-e foame,continuă Anna.

-Păi hai...după voi, zise Aura privind-o.

-Vrei să spui că nu ați venit să ne ajutați și că nu știți drumul spre cabană?

-Nu...ne învârtim ca proștii în cerc de când am plecat, indicatoarele astea nu au nicio logică,adaugă Jimin.

-Nu ne-am învârtit în cerc ca proștii, ne-am învârtit în cerc și atât! Exclamă Aura.

-E clar...o să murim aici înghețați.

-Ba nu...hai să mergem mai departe, vedem noi unde ajungem că trebuie să ajungem undeva,spune Jimin.

-Nu știu ce să zic...facem asta de câteva ore și e degeaba, zise Anna așezându-se jos.

-Nici semnal nu avem la telefon, am obosit. Îi urmează Aura gestul.

-Ce faceți...? Trebuie să mergem.Le atenționează Jimin.

-Jimin,nu are rost să mergem toți.Mă duc eu singur.Tu rămâi cu ele, o iau în partea opusă,sper să găsesc ajutoare și mă întorc după voi,spune Jungkook.

-Nu! Nu te duci singur... vin cu tine! Se ridică Anna în picioare.

-Ai fost până acum cu mine și tot nu mi-ai fost de folos.

-Da știu dar...nu te las singur. Spune tânăra privindu-l abătută.

-Anna,e mult prea frig și ești obosită, mai bine mă astepți aici...

-Are dreptate, o să vină repede,cu ajutoare și pe urmă mergem toți la cabană fericiți și soarta e de partea noastră,îngână Jimin.

-Dacă soarta era de partea noastră, acum eram în pat la căldură, nu în mijlocul pădurii...spune Aura dârdâind de frig.

-Te rog să ai grijă...îi spune Anna lui Jungkook apropiindu-se de el, la care băiatul doar dă afirmativ din cap după care pleacă.

-Anna...hai aici, trebuie să vorbesc ceva cu tine, zise Aura încă stând jos.

-Cum ar fi?...

-Păi eu și Jimin...

*****

Băiatul s-a rătăcit de câteva ori, dar până la urmă a găsit drumul cel corect, iar în jumătate de oră a ajuns înapoi la prietenii lui cu tot cu ajutoare,ducându-i pe aceștia la cabană deoarece erau înghețați de frig.

Anna era în pat,înfofolită în pătura ei cea moale si groasă având o căciulă pe cap.

-Bun, acum bea ăsta. Intră Jungkook în camera fetei cu un pahar mare în mână pe care i-l pune fetei pe noptieră.

-Ce e aia?...

-Ciocolată caldă, îți mai este frig?spune băiatul așezându-se la marginea patului lângă ea.

-Un pic...spune fata scoțându-și o mână din pătură si bea din pahar.

-Ești sigură că nu vrei să te învelești cu o pătură mai subțire? O să mori de cald.

-Mai bine mor de cald decât să mor de frig.Apropo,mersi pentru tot, cum de ai știut care e drumul?

-Telent.Ți-am spus deja că le am cu orientarea în spațiu.

-Ne era de folos dacă îți foloseai talentul mai devreme...

-Da, dar era mult mai nașpa dacă nu îl foloseam deloc.