Rosè

~ Capitolul 26 ~

  Razele calde ale soarelui îi mângâiau fața,astfel trezind-o pe Rosè înaintea lui Dylan. Se ridică din pat și coborî în bucătărie cu gândul de a pregati cafeaua. În timp ce așteptă ca să pornească espressorul,își verifică telefonul. Avea un apel pierdut de la mama ei și câteva mesaje necitite de pe grupul cu colegii de facultate,pe care le citi apoi dădu s-o apeleze pe mama sa.

- Neața,mami!

- Rose,iubito! Neața a fost când m-am trezit eu,nu la ora douasprezece dupa-amiaza!spuse femeia,râzând. Ce faci?

-Sunt bine,acum ceva timp m-am trezit,am ajuns acasă foarte târziu aseară. Voi cum sunteți? Buni cum se simte?

- Suntem bine. Bunica ta se simte bine,și-a luat pastilele și acum e plecată împreună cu taică-tu și Anne la cumpărături,iar eu am rămas să fac curățenie.

- Iar vreun bal sau vreo aniversare? întrebă Rosè,dându-și ochii peste cap amuzată,în timp ce amestecă puțin lapte în cafeaua iubitului său.

- Rosè,nu pot să cred că ai uitat! Draga mea,sigur ești bine?

La capătul celălalt al firului,fata zăbovi puțin,după care mama ei continuă:

- O să mă prefac că nu știu că ai uitat. E ziua tatălui tău! Organizăm o petrecere mai restrânsă,de aceea am și ales s-o ținem acasă. Sunt foarte dezamăgită că ai uitat,dar trebuie să veniți,da?

Rosè zâmbi când își dădu seama că mama ei făcuse referire și la logodnicul fetei,atunci când spuse „veniți", dar îi răspunse femeii:

- Desigur. La ce oră? Și îmi pare nespus de rău,nu știu cum am putut uita,dar chiar am avut atâtea pe cap încât n-am realizat. Mami,te rog să nu-i spui tatei,mi-e rușine! spuse fata,râzând în sinea ei pentru faptul că uitase de ziua tatălui său.

- Nu veniți și stați de vineri până duminică? întrebă femeia,întristată.

- O să vorbesc și cu Dylan,să văd ce program are in weekend. Dacă nu,voi veni singură. Oricum,mami,mai vorbim noi până atunci,spuse Rosè,după care mai povesti puțin cu mama sa,până apăru Dylan în bucătarie.

Bărbatul se apropie de iubita sa,surprinzând-o pe aceasta cum tocmai incheia apelul cu viitoarea lui soacră.

- Bună dimineața,frumoaso! spuse acesta,cuprinzând-o în brațe și lipind-o cu spatele de pieptul său gol.

- Bună dimineața! spuse și fata,lăsându-se moale în brațele lui. Cum ai dormit?

- Foarte bine,dar mi-ar fi plăcut să mă trezesc cu tine în brațe și să-ți pot pregati eu cafeaua.

Rosè se întoarse cu fața spre el și se înroși când dădu cu nasul în scobitura gâtului său. Băiatul o prinse cu mâinile de după talie și o lipi de el atât de tare,încăt fata-și simți pieptul întărindu-se la atingerea atât de aproape a trupurilor lor. El o trase și mai tare spre el,îmbrățișând-o și sarutând-o pe obraz,coborând ușor spre gât. La atingerea buzelor sale calde și moi pe gâtul său,Rosè simți cum ceva ia foc în trupul ei încins și se împinse și mai tare în Dylan,astfel încât îi putu simți întăritura din pantalonii gri de pijama. Instant,fata se făcu roșie ca racul și-și ascunse fața în pieptul lui cald,ca și cum ar fi fost o adolescentă virgină care abia ce avusese primul sărut cu un „bad boy". Bărbatul observă rapid reacția iubitei sale așa că o prinse de umeri și o depărtă puțin de el încât s-o poată privi în ochi:

- Iubito,de ce te rușinezi de mine? spuse,cu ochii săi verzi ațintiți direct în privirea ei rușinată și plină de dorință.

- Nu mă rușinez...încercă aceasta să spună,depărtându-se de el și mutându-și privirea din ochii lui,însă acesta o prinse de talie și-o lipi cu bazinul de partea lui inferioară,astfel încăt fata putu simți din nou umflătura pantalonilor lui.