Rosè

~ Capitolul 28 ~

Atât părinții Rosèi, cât și părinții lui Dylan au fost foarte fericiți să primească vestea că vor avea un nepoțel sau o nepoțică.
Weekendul și aniversarea domnului Anderson au trecut repede, iar săptămâna începuse iarăși, mult prea rapid decât și-ar fi dorit Rosè.
Astăzi trebuia să meargă la facultate și era nevoită să-i dea un răspuns și prietenei sale, care aștepta cu sufletul la gură.

- Bună dimineață, iubita mea frumoasă! spuse Dylan când fata coborî în bucătărie. Cum ai dormit?

- Neața, spuse aceasta. Destul de bine, tu iubitule?

- Foarte bine, zâmbi acesta apropiindu-se de fată. Bebe cum e?

- Dylan, e cat un bob de fasole încă,  râse Rosè.

- Nu contează, important e că există, mai spuse și o pupă pe frunte. Mănânci acum sau la facultate?

- Mănânc la facultate, merg cu Estèr. Trebuie să mă grăbesc, continuă. Trebuie să-i spun că acceptăm să fiu domnișoara ei de onoare și tu cavaler. Probabil că o voi ajuta și cu pregătirile, și așa timpul e cam scurt.

- Bine iubito, vorbiți. Vrei să te duc eu?

- Nu, merg cu mașina. Și așa nu am ore până târziu, o să trec și pe la supermarket să fac niște cumpărături. 

- Nu vrei să mergem împreună la cumpărături? Pot să plec mai devreme de la firmă. 

- Nu, dragule, mă descurc. Nu iau greutăți oricum. Trebuie să plec, ne auzim.

- Bine, draga mea. Să mă suni când pleci de la universitate.

- Bine, ai grijă și tu. Să ai o zi frumoasa! spuse fata și își sărută logodnicul, ieșind din casă și urcându-se în mașină. Băgă cheia în contact și ieși din curte, încadrându-se pe bandă, apoi dădu să-și apeleze prietena.

- Neața, Rosè! spuse fata plină de veselie.

- Neața, draga mea! Ce faci? Ne vedem direct la universitate sau mergem la o cafenea înainte?

- Cum dorești tu, mai avem timp până la primul curs. Avem de vorbit?

- Da, cam avem, râse Rosè. Am vești importante pe care trebuie neapărat să le împărtășesc cu tine. 

- Bun, atunci hai la cafeneaua de lângă facultate.

- Eu ajung cam în cincisprezece minute, îs pe drum deja. Ne vedem acolo sau trec să te iau?

- Și eu sunt pe drum, ne vedem acolo. Un cappuccino?

- Nu, ia-mi te rog o ciocolată caldă. 

- S-a făcut, ne vedem acolo! Te pup, ai grijă!

- Și eu, spuse Rosè și închise apelul, apoi dădu drumul la muzică restul drumului.

Între timp la firmă

- Da, domnule Merynson, am înțeles.

- Vom semna contractul cu acea firmă mâine la ora douăsprezece. Anunțați-l și pe avocatul meu, să fie prezent.

- S-a făcut!

Dylan se așeză, apoi își scoase niște dosare peste care trebuia să se uite și se cufundă în hârtii.

Rosè

- Doamne ferește, nu pot să cred că ești însărcinată! Exclamă fericită prietena sa.

- Sincer, nici mie nu-mi prea vine a crede, râse fata. Dar uite că sunt. Am emoții de cum va fi viața mea de acum înainte. 

- O să fie bine, sunt sigură de asta. Îl ai pe Dylan, ai familiile voastre, ne ai pe mine și pe Robi, nu ai de ce să-ți faci griji.