Rosè

~ Capitolul 18 ~

-Dylan...te rog frumos,ascultă-mă!spuse Rosè,prinzându-l de braț.

-Nu,Rosè. Poate până acum câteva ore,te-aș fi ascultat și înțeles. Dar ai avut atâta timp și atâtea ocazii,încât tu ai ales că e mai bine să nu aflu?

-Dylan,dă-mi o șansă să-ți explic..parcă totul se rezolva prin comunicare,nu-i așa?întrebă fata,cu ochii umezi.

-Da,așa e. Dar tu ai avut atâtea șanse să-mi spui. Și tot ai preferat să-mi ascunzi. Asta înseamnă comunicare?

Fata nu mai reuşi să spună nimic,Dylan o luase înainte. Pe moment,Rosè rămase nemişcată,nereuşind să proceseze ceea ce s-a întâmplat.

După câteva momente,parcă revenindu-şi,Rosè alergă şi îl prinse de mânecă,făcându-l să se întoarcă.

-Dylan! Fii atent la mine şi nu mă mai ignora! Dacă nu încetezi,îți plesnesc una de nu te vezi! Ce dracu' ai?!

Acesta făcu ochii mari. O ştia pe iubita lui că era în stare de orice,dar nici chiar aşa. Se uită atent în ochii ei şi îşi dădu seama că fata nu glumea.

Se întoarse complet către ea.

-Mă doare,Rosè..de ce nu mi-ai spus? Ştii că te susțin,dar trebuie să-mi spui!

-Dylan,iartă-mă! Îmi pare rău,ok? Dar nu m-am mai gândit la subiectul acesta..eram convinsă că nu mă vor contacta.

Dylan scoase tot aerul pe care il acumulase în plămâni,cu putere. Înțelegea. Chiar o înțelegea.

-Înțeleg. Rosè,niciodată nu te voi obliga să renunți la visul tău şi nici nu te voi pune să alegi între mine şi cariera ta. Te susțin,indiferent ce ar fi!

-Mulțumesc! Doamne,nu ştiu ce m-aş face fără tine..spuse fata,voind să-l cuprindă,dar acesta o opri.

-Rosè..ce ai de gând să faci?

-Nu ştiu..spuse tristă.

-Te vei duce,nu-i aşa?

-Dylan,n-am idee. Nu vreau să te pierd,dar nici să nu devin ceea ce-mi doresc. Dacă aş accepta,ar însemna să plec în Turcia.

-Iubito,n-ai cum să mă pierzi. Sunt cu tine,lângă tine,orice ar fi. Te susțin,Rosè!

-Ai să vii cu mine?întrebă fata,uitându-se la el în ochi,cu o sclipire a ochilor ei.

-Vrei să vin?

-Sincer,da. Nu aş fi în stare să plec singură,fiindcă îmi vei lipsi foarte mult.

-Rosè,niciodată nu te voi lăsa singură. Mi-am găsit alinarea în brațele tale,chiar crezi că aş fi atât de tâmpit încât să-ți impun anumite lucruri? Rosè Anderson,eşti cea mai importantă fată din viața mea.

Lui Rosè îi scăpă o lacrimă. După toată suferința de care a avut parte în adoleşcență,putea jura că niciodată nu va avea parte de fericire şi iubire.  Niciodată n-a crezut că un băiat o va aprecia sau că o va iubi atât de mult,încât ar susține-o în tot ceea ce face.

Iar Dylan e diferit. Are încredere în ea,o susține,îi arată cu adevărat ceea ce înseamnă iubirea şi îi este alături.

-Dylan..îți mulțumesc! Doamne,eşti cel mai minunat om pe care îl cunosc! N-am crezut că vei înțelege,mi-a fost teamă să-ți spun,credeam că vei reacționa dur. Îți mulțumesc pentru tot ceea ce faci pentru mine şi ştiu că ți-e greu,şi mie îmi e.

-Iubito,vom putea trece prin asta. Împreună. Da,suntem la început,dar simt că te cunosc de o viață,şi mai ştiu că mi-ai intrat adânc în suflet,iar acum am devenit egoist şi nu te mai las să-mi ieşi.