Rosè

~Capitolul 19 ~

Cei doi au făcut  paste carbonara,preferatele Rosèi. Au mâncat,iar apoi Dylan a plecat la firmă pentru a stabili detaliile pentru şedința de mâine,iar fata se apucase să citească pentru facultate.

Chiar dacă nu şi-a imaginat niciodată că viața lui va prinde din nou culoare,Dylan simțea în adâncul sufletului său că există o acea fată care îi va umple tabloul vieții nu numai cu culori de gri. Şi Rosè a reuşit să facă asta,deşi era abia începutul.

Bărbatul ajunse la firmă,coborî din maşină şi intră în uriaşa clădire care îi aparținea.
Intră în lift şi apăsă pe butonul liftului care îl ducea direct în fața biroului său.

Ajuns la etajul dorit,acesta ieşi din lift şi intră în birou. Se apucă să-şi caute dosarele cu rapoartele de care va avea nevoie în şedința de mâine. Rosè se ocupase de acestea,dar el nu mai ținea minte unde le pusese,aşa că o sună s-o întrebe.

-Rosè? Draga mea,unde ai pus dosarele cu acele rapoarte pe care le-ai făcut săptămâna trecută? Da,m-am uitat. Nu,nu sunt în sertar.

Uitându-se mai atent la sertarul biroului,observă că acesta fusese forțat,deoarece el stătea mereu închis şi doar Dylan şi Rosè aveau cheia.

-Rosè..e o urmă. Sertarul a fost forțat..Da,chiar asta vreau să spun! Au fost furate dosarele.. Nu ştiu,vin la tine şi discutăm.

Aruncă o privire prin încăpere. Nimic schimbat,înafara faptului că sertarul fusese deschis forțat iar parchetul era zgâriat. Păreau a fi zgârieturi de pantofi cu toc. Dar n-avea cine să intre în biroul său,cu excepția mamei,a surorii,a iubitei sale şi a femeii de serviciu.

Mama şi sora sa nu treceau pe acolo dacă el nu era,Rosè nu purta tocuri iar femeia de serviciu nici atât.  Totul părea ciudat,aşa că îşi luă câteva dosare,încuiase biroul şi coborî, în holul de intrare. Acolo era paznicul,pe care îl luă la întrebări:

-Bună seara! D-le Billy,ce femeie a fost ultima dată aici? întrebă acesta,frumos.

-Bună seara! Domnişoara Rosè,a trecut ultima dată. De ce? întrebă simpaticul domn.

-Domnule Billy,ați remarcat dacă Rosè a purtat tocuri?întreabă Dylan,ignorându-i întrebarea.

-Nu,nu,sigur că nu! Domnişoara Rosè nu poarta tocuri niciodată,mereu e în adidaşi sau ghete. Pe tura mea,n-a fost nicio doamnă care să poarte tocuri,asta vă pot spune cu mâna pe inimă.

-Domnule Billy, în biroul meu a intrat cineva. Am găsit sertarul cu dosarele acelea importante la care a lucrat Rosè,gol.

-Poate că le-a luat domnişoara..

-Nu,am sunat-o şi nu le-a luat. Plus de asta,am găsit sertarul deschis forțat şi parchetul zgâriat,ce par a fi urme de pantofi cu toc.

-Eu ies dimineață,iar la ora şapte jumate',după care intră Laurent,la opt. Întrebați-l pe el,poate să ştie el ceva.

-Camerele au fost active?întreabă tânărul bărbat,respirând nervos.

-Din câte ştiu eu,da. Vreți să mă uit? întreabă săritor bătrânul paznic.

-Da,vă rog. Dar mâine,când vine şi personalul,fiindcă acum e deja târziu. Sunt obosit şi mai am de lucrat,trebuie să refac dosarele pentru şedința de mâine dimineață.

-Bine! Spor la muncă! spuse zâmbind domnul Billy. Salutați-o pe domnişoara Rosè,adaugă făcându-i cu ochiul.

-O seară bună!spuse şi Dylan amuzat de uşoara remarcă a bâtrânului.