Rosè

~Capitolul 9~

Rosè își începu dimineața foarte bine. Se trezi destul de devreme,la ora șapte,deoarece avea emoții pentru că azi,avea să fie prima zi de muncă.

Își făcu rutina,apoi merse către dulap și își alesese o pereche de pantaloni negri ,o cămașă albă puțin transparentă și cu un decolteu generos și o pereche de pantofi cu puțin toc.

Se îndreptă iar către baie,unde își aplică un strat subțire de rimel,își dădu cu balsam de buze,se parfumă și ieși din baie.

Își luă geanta,cheile, telefonul,sacoul și ieși din apartament.

Coborî în fața complexului,își scoase cheile și deblocă mașina. Se urcă,își puse geanta pe scaunul din dreapta și își verifică ceasul de pe telefon. Era deja ora 8:00. La 8:30 - 9:00, trebuia să fie la firmă.

Ieșind din parcare,urcă pe autostradă ca să ajungă mai repede și dădu drumul la muzică.

Semănând foarte mult cu mama ei,iubea muzica rock. Pur și simplu,cam  pe toate stick-urile și CD-urile, avea melodii rock.

În tot acest timp,Dylan ajunsese la birou deja. Era foarte entuziasmat dar si agitat în același timp,ținând cont de cine îi va fi noua secretară.

La ora 8:50,Rosè parcă mașina în fața firmei. Era o clădire foarte mare și chiar dacă o mai văzuse și vizitase,tot i se părea uriașă.

Ieșind din mașină și luându-și geanta,blocă mașina și se îndreptă către intrarea în clădire.

Salută portarul cu o scurtă înclinare a capului și cu un zâmbet și intră. Apăsă butonul liftului până la etajul unde trebuia să ajungă și când ajunse în dreptul ei,păși în lift.

Ajunsă la etajul dorit,Rosè simți cum aerul îi devine insuficient. Nici măcar ea nu înțelegea de ce avea așa mari emoții.

Ieșind din birou când auzi liftul,Dylan o văzu. Era foarte frumoasă.Dar se vedea de la o poștă că avea mari emoții,ca și el.

Era frumos aranjată,machiată discret și părul brunet era frumos aranjat,pe umărul stâng.

Când îl văzu,Rosè simți cum inima începe să-i bată așa de tare,încât spera să nu-i iasă din piept.

Era îmbrăcat într-o pereche de pantaloni negri și o cămașă albă. Părul îi era ușor ciufulit,ceea ce îl făcea să pară mult mai arătos.

-Bună dimineața!spuse fata,îndreptându-se spre el,roșie ca o tomată.

-Bună dimineața,iubito! spuse acesta,iar fata roși și mai tare din cauza apelativului folosit de acesta.

-Am ajuns prea târziu?Scuze dacă am ajuns prea târziu,chiar am vrut să ajung mai repede da-...Rosè fu întreruptă de Dylan,care își lipi  buzele de buzele ei.

Rosè încremeni. Niciodată nu mai fusese întreruptă așa,dar mereu își imaginase și își  dorise să i se întample și ei,așa cum se întâmplă în filme.

Revenindu-și,Rosè îi răspunse la sărut. Îl lăsă să o guste și să o calmeze. În momentul de față,singurul care îi putea alunga orice urmă de stres,era Dylan.

Despărțindu-se din momentul lor din cauza lipsei de oxigen,Rosè era mai îmbujorată și mai calmă ca niciodată. Se uită la Dylan și văzu că are buzele roșii.

-Te-ai mai liniștit?o întrebă acesta,zâmbindu-i și punându-i o mână după talie,o trase spre el.

-Da,răspunse aceasta. Mulțumesc,îi spuse apoi,ascunzându-și capul la pieptul lui.