Rosè

~ Capitolul 21 ~

Rosè se întâlni cu sora ei în cafeneaua unde obişnuia fata să-şi bea cafeaua,înainte de a fi cu Dylan.
Parcă maşina,îşi luă geanta,coborî şi o blocă.
Se îndreptă către intrarea în cafenea,unde,pe geam,o putu zări pe sora sa stând la o masă din colț.
Ciudat,părea destul de agitată,se gândi Rosè.

-Rosè!!

-Hei,Anne!spuse fata,zâmbind către sora sa.

-Vai,Doamne,ce bine că ai venit! N-ai mai trecut de ceva vreme pe acasă şi chiar aveam nevoie să te văd şi să vorbesc cu tine.

-Mereu aici pentru tine,sis! S-a întâmplat ceva?

-Oarecum..,răspunse fata cu jumătate de gură.

-Anne,pari agitată. Ce s-a întâmplat?întrebă sora ei mai mare,deja puțin speriată.

-Mama..vrea să organizeze,împreună cu doamna Amanda,un bal. De caritate.

-Alt bal? întrebă Rosè,puțin surprinsă.

Era deja obişnuită cu mama ei şi cu ieşirile acesteia. Mai ales împreuna cu mama lui Dylan,cele două erau de nerecunoscut. Uneori,se întreba cu cine seamănă.

-Da,din păcate. Şi trebuie să veniți şi voi. Am încercat să le explic că nu poți,dar n-am cu cine. Pur şi simplu,e ca şi cum aş vorbi singură!

-Stai liniştită,am s-o sun eu pe mama. Când vor să țină balul acesta?întrebă Rosè,oftând.

-Weekend-ul acesta. Intenționat l-au pus aşa,ca să puteți veni şi voi. Ah,şi e un bal mascat.

-Doamne...

-Mi-au spus să nu cumva să-ți zic,deoarece deja v-au luat costumele!

-Oh,Anne! Hai,te rog,să schimbăm subiectul. M-am săturat deja de asta. Tu,cum mai eşti cu liceul?

-Păi,ei bine,nu o mai suport pe profesoara de istorie! Ori  are o problemă cu mine,ori nu sunt eu suficient de deşteaptă pentru materia ei!spuse adolescenta,dându-şi ochii peste cap.

Rosè începu să râdă de frustrarea surorii ei.

-Pot să spun că eu n-am prins-o decât în ultimul an,iar atunci nu mai avea rost să-şi bată capul cu mine.

-Doamne, uneori poți fi atât de norocoasă..

-Eh,nici chiar norocoasă. Şi eu am probleme..legate de acel schimb de experiență din Turcia.

-Ai obținut?întreba fata cea mică,bucuroasă.

-Da..

-Şi n-ar trebui să fi fericită? Doar asta ți-ai dorit! exclamă Anne.

-Ba da,asta mi-am dorit. Doar că am aplicat pentru acest curs cu mult timp înainte de a-l cunoaşte pe Dylan. Nu aş vrea să se rupă relația noastră.

-Ai vorbit cu el?

-Oarecum. A aflat de la decan,a venit cu mine la universitate când m-a chemat decanul să-mi spună.

-Şi? Cum a reacționat?

-N-a reacționat foarte bine..s-a cam supărat că nu l-am anunțat. Dar nici nu mi-a stat capul la asta,am crezut că nu mă vor mai contacta.

-Până la urmă a înțeles,aşa-i? Te vei duce la cursul acela,da?  întrebă fata,cu o seriozitate mai aparte în glas.

-Off,Anne..sincer,îmi doresc. Chiar vreau să merg la cursul acela. Dar nu aş vrea să-l pierd. După o perioadă bună de timp,sunt şi eu liniştită.