Rosè

~Capitolul 10~

După ce luară împreună prânzul,Rosè și Dylan se întoarseră împreună înapoi la treabă.

Dylan se afundă din nou în hârtii și dosare,iar Rosè se ocupa de agenda lui pe săptămâna care va urma.

După masa trecu repede,iar la ora 18:00 Dylan intră în biroul Rosèi, care nu mai dăduse niciun semn înca de când veniseră de la prânz.

Intrând în birou,o găsi pe fată citind cu atenție un dosar.

Văzând că nu îi observase prezența,băiatul tuși,astfel făcându-și simțită prezența.

Ridicându-și nervoasă privirea către ușă,îl zări stând rezemat de ușă.

Intersectându-și privirile,ochii Rosèi se îmblânziră ,iar ochii lui sclipiră.

-Bună!spuse Dylan,zâmbind ușor.

-Bună!răspuse Rosè cu o voce răgușită.

-Ești gata?întrebă Dylan,apropiindu-se de biroul la care stătea fata.

-Pentru ce anume?întrebă și ea la rândul său.

-Să mergem să luăm cina,îi răspunse Dylan serios.

-Ah...iartă-mă,dar nu pot. Trebuie să ajung acasă și să ma pun să îmi învăț.

-Mâine mergi la facultate?întrebă băiatul,ușor încordat.

-Da. Tocmai de aceea azi am stat până acum ca să rezolv aceste dosare,ca pentru mâine să fie totul pregătit.

-Ai timp și pentru facultate și pentru serviciu?

-Nu prea,dar încerc să fac față. Spre exemplu,astăzi aveam cursuri de după masă însă nu m-am dus.

Stând o clipă pe gânduri,Dylan o prinse de mână,îi luă geanta și o ajută să își ia haina,după care o luă din nou de mână și o trase afară din birou.

-Dylan! Unde mergem?

- Înainte de a te conduce,aș dori să luăm cina împreună.

Rosè oftă,după care aprobă. Știa că și dacă va încerca să se opună,nu avea rost.

Ieșind din clădire și ajungând în fața mașinii,Dylan îi deschise elegant portiera,dupa care înconjură mașina și când dădu să deschidă și ușa lui,o zări pe Rosè stând pe scaunul șoferului.

-Ce faci?o întrebă,râzând.

-Pot să conduc eu?îl întrebă fata,ignorându-i întrebarea.

-Rosè...,începu Dylan dar fata nu-l lăsă să termine.

-Te rog. Te rog frumos! Lasă-mă pe mine să conduc!

Răsuflând tot aerul din piept,acesta afirmă și înconjură din nou mașina pentru a ajunge pe scaunul de lângă șofer. În cazul lor,șoferiță.

Urcând în mașină,nici nu închise bine ușa că fata deja porni. Uitându-se puțin îngrijorat la ea,o prinse de mână și se mai relaxă.

-Îți place să conduci?o întrebă Dylan,făcând-o să zâmbească.

-Da,îmi place foarte mult,îi răspunse fata.

-De cât timp conduci? o întrebă,deoarece voia să știe cât mai multe despre ea.

-De la șaisprezece ani,dar am carnet doar de la optsprezece ani.

Văzând cu ce viteză și siguranță merge pe șosea,putea jura că îl are de pe puțin cinci ani.
Până acum,nici o alta fată nu îi condusese mașina,nici măcar mama sa.