Rosè

~Capitolul 4~

-N-ar trebui să fi înauntru cu iubitul tău?spuse băiatul cu o ușoară urmă de gelozie.

-Nu-i iubitul meu!mârâi fata,deranjată de afirmația acestuia.

-Atunci?

-Atunci,ce?

-Cine e?

-Fostul,spuse aceasta.

După o scurtă pauză în care nu mai zise niciunul nimic,Dylan reluă:

-Dacă nu sunteți împreună,de ce ai venit cu el?

-Aveam nevoie de un partener,iar prietenul meu cel mai bun nu e în oraș,așa că mama s-a gândit să îl întrebe pe el.Dar tu?

-Dar eu,ce?spuse băiatul,procesând explicația primită.

-De ce nu ești cu partenera ta și ești aici?N-ar trebui să o lași singură.

-Cine a zis că am o parteneră?spuse acesta,apropiindu-se de fată.

Rosè rămăsese fară cuvinte.Cum adică nu avea parteneră?Atunci,ea de ce trebuia să vina însoțită?Revenindu-și în fire,îi spuse:

-Credeam că e obligatoriu să ai un partener sau o parteneră.

-După cum bine știi,balul acesta este organizat de părinții mei.Și nu m-au putut convinge să vin însoțit.Am preferat să vin singur.

-Am înțeles...,spuse fata,simțind cum tot sângele îi urcă în obraji.

Nu știa de ce,dar în preajma lui se simțea ciudat.Se simțea foarte atrasă de el,iar sentimentul acesta nu îi era prea cunoscut.Obișnuia să țină la distanță toți băieții.Nu avea încredere în ei.Dar cu Dylan se simțea altfel.

-La ce te gândești?o scoase acesta din gânduri,pentru a treia oară în seara asta.

-La nimic.

-Sigur?

-Da!

Se îndepărtă de ea și nu mai zise nimic.Plecase.
După ce își termină și ea cocktail-ul,intră înauntru căutându-și cu privirea partenerul.Il zări la masa la care se așezaseră la început,iar acum părea prins într-o discuție destul de interesantă cu doi bărbați.
Se apropie de masă,așezându-se pe locul ei.Lângă el.

-Bună,spuse ea politocos,adresându-se cel mai probabil către cei doi bărbați.

-Bună seara,stimată domnișoară!spuse unul dintre ei,analizând-o.

Rosè îi răspunse cu un ușor zâmbet,după care cercetă încăperea,sperând că îl va zări pe băiatul cu ochii verzi.Deși nu înțelegea ce se întâmplă cu ea în preajma lui,simțea nevoia de a-i fi în preajmă.

Îl zări la bar,comandând ceva.Era îmbrăcat într-un costum negru,care îi scotea în evidență corpul bine lucrat.Deoarece era cald,nu avea decât pantalonii negri de stofă și o cămașă albă,prin care i se vedeau mușchii.Era frumos.

Când acesta se întoarse,o zări holbându-se la el.Nu știa de ce,dar și el se simțea,într-un fel,atras de ea.Era un bărbat bogat,frumos,care putea avea orice femeie.Dar cu toate acestea,nu avea o relație.Nici el nu știa de ce,dar nici că voia să afle.Încercase să aibă o relație cu diferite fete,toate înfrumusețate cu ajutorul bisturiului,dar nu reușise.Nu putea să își manifeste sentimentele față de ele.Poate că nu erau reale.

De partea cealaltă a încăperii,Rosè sesiză că băiatul o studia,dar nu își luă privirea de la el.
Mama acestuia se apropie de el și îi zise:

-E frumoasă,nu?spuse aceasta,zâmbind duios către el.

-Cine?răspunse el,ieșind din transă.