Rosè

~Capitolul 11~

De dimineață,Rosè se trezi mai binedispusă ca niciodată,cel puțin în ultimele câteva luni.
Avusese sesiunea,multe examene și nu mai prea avusese timp și de ea.

Înainte,obișnuia să-și petreacă timpul liber scriind,citiind,la antrenamente sau repetiții.

După ce pierdu mai bine de zece minute stând degeaba în pat și uitându-se pe tavan,se hotărî să se ridice și să-și înceapă ziua așa cum ar trebui.

Făcuse un duș,se spălase pe dinți,după care se duse la dulap să se îmbrace.
Își alesese o pereche de blugi negri,o bluză de culoare roșie care îi vine pe gât,apoi se reîntoarse în baie,își aplică un strat subțire de rimel și își dădu buzele cu balsam.

Nu era genul care să folosească machiaj,îi plăcea naturalețea și asta apreciau la ea majoritatea oameniilor.

Își termină rutina,după care se întoarse în dormitor luându-și geaca de piele,o pereche de teniși albi,geanta în care își băgă cărțile,laptopul și  telefonul,după care își luă cheile și ieși din apartament.

Cum trebuia să-i  trimită lui Dylan programul pe ziua de azi și mai avea timp să se oprească la cafenea înainte de cursuri,se hotărî să își bea frappe-ul și începuse să-i programeze întâlnirile din acea zi.

După ce își termină băutura,achită nota apoi își strânse lucrurile și se îndreptă către mașină.
Imediat cum ajunge la facultate,avea să o sune pe mama ei apoi pe Dylan,înainte de a începe cursurile.

Se urcă la volan,își verifică ceasul apoi porni înspre universitate. Primul curs era cel de Histologie care începea la zece și jumătate,iar acum era abia nouă și jumătate,ceea ce însemna că mai avea timp.

Ajunse la facultate după aproape patruzeci și cinci de minute,parcă și se îndreptă către intrare. Se așeză pe o bancă și scoțându-și telefonul,o apelă pe Melysa,mama sa.

După două tonuri de apel,aceasta răspunse:

-Rosè,iubita mea! Ce faci?

-Hei,mami! Uite,numai ce am ajuns la facultate și cum mai aveam timp,m-am gândit să te sun. Tu ce faci?

-Păi chiar mă gândeam să te sun,dar bunica ta mi-a zis să nu te stresez chiar de la ora asta și atât de mult mă bucur că m-ai sunat!

-Să-i transmiți bunicii că o iubesc și mi-e dor de ea!

-Și ea te iubește,draga mea. De abia așteptăm să vii într-un weekend pe la noi.

-Poate vin weekend-ul ăsta sau celălalt,depinde cum am timp.

-Mi-a zis Amanda că te-ai angajat la firma fiului ei,Dylan. E adevărat?

-Ce repede circulă veștile...dar da,e adevărat.

-Oh,scumpo!Dar mai ai timp? Sper că nu neglijezi facultatea,mai ales că asta ți-ai dorit cel mai mult,să ajungi la Facultatea de Medicină.

-Da,mami. Într-adevăr,asta mi-am dorit dintotdeauna,dar am stabilit cu Dylan ca atunci când am prea mult de învățat și prea multe cursuri,voi lucra de acasă.

-Bine,draga mea. Dar sper că ești conștientă de ceea ce faci,să nu te neglijezi. Știi că mereu când ai nevoie de bani sau orice altceva,te poți baza pe noi,da?îi spuse femeia,plină de blândețe și liniștită că fata ei fusese mai mereu sigură de sine și cu capul pe umeri.

-Da,mami,știu!Mulțumesc! Să-i transmiți și tatei că mi-e dor de el și că s-ar putea sa vin săptămâna asta sau cealaltă. Pe Anne o sun eu!