Rosè

~ Capitolul 17 ~

A doua zi,Rosè se trezi după Dylan și coborî la parter pentru a-l căuta pe iubitul ei.
Îl găsi stând pe terasă,cu două cești de cafea și fumând. Rosè ura țigările și mai ales,fumul de țigară. Dar lui îi stătea bine așa. Nu putea să explice de ce doar lui,fiindca ambii ei părinți fumau și multe alte rude și cunoștințe,dar la nimeni nu sesizase că-i ar sta bine fumând.

Dând frumos perdeaua la o parte,pași ușor pe terasă pentru a putea sa-l surprindră pe frumosul băiat din fața ei care-i cucerise inima. Ajungând în spatele lui,îi puse mâna la ochi și-i șopti ușor la ureche:

-Ai spus că și dimineață vei fi tot lângă mine!

-Iubito,bună dimineața! M-am ridicat pentru a pregăti cafelele,încercă băiatul să-i explice fetei.

-Cafeaua e mai importantă decât mine?întrebă Rosè,așezându-se pe unul dintre scaunele libere de pe terasă.

-Cum adică?întrebă Dylan,nedumerit. Pentru mine tu ești cea mai importantă,dar la cum te cunosc eu pe tine,sunt aproape sigur că dacă nu-ți faceam cafea la prima ora a dimineții și apucai să te trezești,erai toată ziua îmbufnată.

Ascultându-l cu atenție,când termină,Rosè începu să zâmbească și se ridică din scaunul ei pentru a se așeza la Dylan în poală.
Bărbatul încercă să nu o bage în seamă,dar fata văzând că acesta încearcă să o ignore,se agăță și mai tare de gâtul lui și își puse capul pe umărul lui.

- Te-ai supărat? murmură încet aceasta.

-Nu,răspunse bărbatul punându-și o mână pe spatele ei.

-Atunci,de ce ești așa? Nu am zis că nu-ți pasă de mine sau eu știu,ci doar te-am tachinat puțin. Plus la asta,știi,nu-mi prea place faptul că fumezi.

-De ce? întrebă Dylan,zâmbindu-i jucăuș. Fumez de ani de zile,mi-a intrat deja în sânge.

-Știi tu,o țigară are atâtea chimicale și toxine,încât îți poate cauza o mulțime de boli. Pe scurt,pur și simplu nu e sănătos.

-N-ai încercat niciodată să fumezi?întrebă bărbatul,zâmbind.

-De două ori. Dar nu mi-a plăcut,mi se făcea rău. Cu toate acestea,părinții mei sunt fumători încă de tineri.

-Cred că și fata noastră va zice același lucru despre mine,răspunse acesta dându-i fetei un sărut în colțul gurii.

Auzind ce tocmai spusese iubitul ei,Rosè roși și își lăsă gândul să zboare. Își imagină că locuia în casa mult visată,în micul orășel de unde provine ea,fiind căsătorită cu bărbatul de lângă ea și având o familie frumoasă și fericită.

Dylan,văzând-o atât de îngândurată,își putu da seama la ce se gândește iubita lui și îi spuse:

-Iubita mea frumoasă,îți promit că îți voi îndeplini toate dorințele și totul va fi exact așa cum îți dorești.

-Nu aș vrea să-mi îndeplinești toate dorințele,fiindcă știu că este aproape imposibil. Dar vreau ca să construim împreună o viață frumoasă,liniștită și fericită. Nici nu mi-aș dori totul de-a gata. N-am fost învățată așa.

-Nu ai fost învățată să primești totul de-a gata?întreabă Dylan,mirat.

-Nu. Ai mei m-au învățat mereu că dacă îmi doresc un anumit lucru,trebuie să muncesc pentru acel lucru. Și cu toate acestea,colegii mei au crezut mereu că eu am primit tot ce mi-am dorit,așa,pe tavă. Lucru ce nu-i adevărat și doar puțini îl știu.

-Atunci,dacă tu îți dorești,vom munci împreună,spune Dylan zâmbind. Și așa,ne va fi mult mai ușor. Vom petrece mult mai mult timp împreună.