Rosè

~ Capitolul 22 ~

Dimineață,spre surprinderea lui,Dylan fu cel care se trezi primul.
Deschise ochii și o zări pe Rosè în dreapta lui,stând cu capul pe pieptul lui. Dormea liniștită,având brațele în jurul abdomenului iubitului său și buzele ușor întredeschise. Părul lung și moale îi era răvășit pe pernă.

Dylan zâmbi,după care îi dădu la o parte mâinile micuțe înconjurate pe abdomenul lui,după care se întoarse cu fața deasupra ei.
Îi analiză frumoasele trăsături ale feței. Era frumoasă.
Își apropie degetele lungi de fața ei,mângâind-o. Avea pielea fină.

O simți foindu-se sub el,așa că se opri din mângâiat. Fata deschise ochi,iar atunci Dylan își lipi buzele de buzele ei moi,dându-i un sărut care exprima mai mult decât ar fi putut exprima folosind cuvintele.

Se dezlipi de buzele ei,ridicându-se puțin pentru a o putea privi.

-Cum te simți? întrebă acesta,zâmbind.

-Ma simt bine. Ustură puțin,vreau să fac un duș,răspunse fata,punându-și palmele micuțe pe fața lui.

-Facem duș?întrebă acesta,mijindu-și ochii verzi către ea.

-Dylan..,răspunse fata roșie ca racul.

-Glumeam,iubito. Știu,nu ești pregătită,aștept și pentru asta,indiferent cât e nevoie.

-Nu e vorba că nu sunt pregătită,dar am nevoie să mă spăl. Știi că te iubesc și am încredere în tine,spuse apropiindu-se de el.

Acesta o săruta,apoi se dădu la o parte pentru a putea să se ducă la baie.
Rosè se dădu jos din pat,iar Dylan rămăsese întins,privind-o cât de frumoasă putea fi.
Zâmbi,după care coborî la bucătărie pentru a face cafeaua și clătite.

Rosè era fericită. Fiind pudică,nu-i trecuse prin minte că ar putea vreodată să se simtă atât de bine în preajma lui.
Cu cearșaful pe ea,intră în baie și lăsă bucata fină de material să cadă pe jos,ea intrând în duș. Dădu drumul la apa caldă,iar în scurt timp,aburii începură să umple încăperea.

Jos,Dylan făcuse deja cafeaua,mai rămăsese să termine de făcut clătitele. Era o dimineață obișnuită de marți,în mod normal. Numai că pentru ei era una mai specială.

Rosè ieși de la baie,îmbrăcată doar într-un tricou alb de-al iubitului său,cu părul înfășurat într-un prosop de aceeași culoare precum tricoul,apoi coborî la bucătărie,adulmecând cu pofta mirosul ce plutea în toată partea de jos a casei.

-Bună dimineața!spuse fata,cuprinzând-ul cu mâinile sale micuțe de talie,înconjurându-i abdomenul.

-Bună dimineața,iubita mea frumoasă!spuse și acesta la rându-i,întorcându-se cu fața către fată.

-Mhmm...ai făcut cafea?întrebă aceasta.

-Și clătite. Nu știam dacă-ți plac cu sau fără sirop,așa că m-am gândit să...

-Shh,iubire! spuse Rosè,lingându-se pe degete de siropul ce tocmai îl gustase.

Dylan zâmbi. I se părea că această ființă care stătea fix în fața lui,era ireală.

Rosè luă o clătită,mușcând suav din ea,uitându-se către bărbatul din fața ei.

-Iubito,dacă vei continua așa,cred că nu mai plecăm la muncă,ci înapoi în pat!spuse Dylan făcându-i cu ochiul și începând să râdă când îi văzu expresia rușinată de pe fața ei.

Rosè râse în sinea ei. Dacă era să fie sinceră,nici ea nu avea chef de facultate sau de muncă. Voia doar să stea cu el,să-l simtă aproape. Dar știa și că realitatea e alta.