Imperiul Black

Capitolul 1

Abby

Întru în firmă, toată lumea era la ei în birou, asta înseamnă că iarăși am întârziat și, așa este ora 8:36.
Am ajung în față biroului meu și, îl văd pe tata care stătea jos pe scaun.
Am dat de dracu, imi spun în gând și îmi fac curaj să întru.

  -Neața' tata! Avem ședința? îl întreb.
Ochi lui de un albastru mă cuprind într-un val de ură. Parul era de un negru aprins și un caracter puternic. Eu am moștenit decât caracter, nu și fizicul, pe ăla l-am moștenit de la mama.

   -Nu, dar iarăși ai întârziat. Te dau afara dacă mai întârzi!

  -În primul rând a fost trafic și, în al doilea Make nu o să fie de-acord, spun asta în timp ce mă așez la birou și îmi deschid computerul.

  -Nu mai bagă scuza cu trafic nu mai merge, trezește mai devreme, îmi spune.

  -Ce vrei? îl întreabă.

  -Nu mă iei pe mine cu ,,ce vrei". Azi se fac patru ani de când a murit Drew...
   Drew a fost visul tutor adolescentelor, par blond creț, ochi albaștri, un corp frumos și cel mai important știa să se comporte cu o femeie.
Când am aflat că a murit într-un accident rutier, am fost distrusă.
L-am iubit mult, și din vorbele și faptele lui cred că și el mă iubea.

   Aveam decât nouăsprezece ani când a murit, el a fost prima mea iubire și ultima. Cu moartea lui mi-a luat și zâmbetul meu cu el.

   -Știu și eu, nu trebuie să îmi amintești, îi răspund tăios în timp ce răspund la un e-mail. Domnul Bell vrea să terminăm raportul în două săptămâni.

   -Nu l-ai terminat? mă întreabă.

   -Nu, încă.

   -Nu mai schimba subiectul.

   -Nu o fac, vrei să mai adaugi ceva? îl răspund tăios.

   -Da! Vreau să zâmbești! Vreau să găsești o persoană care să te facă fericită, Abby!

   -Așa cum ai găsit-o tu pe Ella? După nici un an de la moartea mamei te-ai cuplat cu ea. Dacă o iubeai pe mama nu te cuplai cu ea așa de repede! ridic tonul la el.
   
   Mama a murit la doua luni după moartea lui Drew. Sau așa credeam, dar poți înțelege lucrurile cum dorești, dar asta nu înseamnă că le accepți. A lăsat un bilet în care spunea că nu mai poate și, că îi pare rău și și-a luat viața. Încă sper că trăiește. Vreau să trăiască, o vreau înapoi.
    Ella e cu patru ani mai are decât mine, e genul de femei care vrea numai bani, dar ea zice să îi iubește pe tata. E frumoasă nu pot să neg, are parul blond lung, ochi verzi și, siliconată.
   
   -Abby, am iubit-o pe mama ta, o iubesc!

   -Așa cum o iubești pe Ella? întrebarea mea nu îi face bine, vreau să dau timpul înapoi și, să nu zis nimic. Dar nu se poate.

   -Îmi pare rău! Nu trebuia să întreb. L-am iubit mult pe Drew, nu cred că pot trece.
Tata se ridică și vine spre mine și mă ia în brațe.

   -Am sentimente pentru Ella, dar nu așa cu am pentru mama ta. O să treci peste, o să vezi.

  -Dacă zici tu, și zâmbet.
   E pentru prima dată când zambesc de când de la moartea lor.

  -Vezi că se poate! Azi o să luăm cina la mine cu niște prieteni, este legat de firmă, la ora opt.

  -O vinzi? frica mă cuprinde.
   Dacă o vinde? Dacă am muncit atât de mult degeaba? Întrebări fără răspuns...