Hemoragie...

Fără sfârşit

Țipătul meu se pierdea în abisul care mă înconjura. În filme, de obicei, atunci când personajul cade de la o înălțime mare, parcă totul este în slow motion, căderea este lină. De unde, mă simțeam de parcă eram o rachetă care avea scopul de a ieși pe cealaltă parte a planetei.
     O strângeam cu forță pe Kassandra în brațe, nu că aș fi dorit să îi ofer afecțiune, căci mă jur, când ajungem jos o omor.
    Am simțit cum, mă prăbușesc pe iarbă moale. Am început să tremur îngrozită, căci m-aș fi așteptat ca în urma impactului, corpul meu să explodeze, împroșcând cu sânge, tot ceea ce se afla la o distanță de mai puțin de cinci metri de mine.
      Cineva veni lângă mine, luându-mă în brațe.
       - Selena ! Ești în regulă ?
  Am recunoscut-o pe Catrina, ce mă privea îngrijorată. Era total....schimbată. Verdele irisului său de altă dată îi acoperea acum tot globul ocular. Părul său era de un blond foarte deschis și complet drept. Pielea sa avea o ușoară tentă albastră. Am observat că și Kassandra, și Jacqueline arătau aproximativ la fel.
         Apoi, o voce cunoscută îmi strigă numele. Nu credeam că mai aveam să aud vocea aia....
       - Selena ! Tu nu ai auzit de ușă ?
    Am întors capul, și  l-am văzut pe Erik zâmbind. Nu era schimbat aproape deloc. Era în viață. Stai.....
      - Bolovanul ăla, spuse el arătând înspre piatra de la lănțișorul meu.
    Pentru prima oară mă bucuram că acesta aducea morții la viață.
      - Îmi pare rău, am spus.
      - Stai liniștită. Nu e vina ta, spuse el.
   Îmi întinse mâna pentru a mă ajuta să mă ridic. Atunci am observat că eu....eram cea mai schimbată. Am scos o oglindă din buzunar. Pielea îmi era aproape albă, nuanțe de negru în jurul articulațiilor. Venele proeminente erau foarte subțiri, însă și foarte vizibile. În loc de unghii, aveam gheare. Dinții erau extrem de ascuțiți. Ochii și părul erau singurele care rămăseseră la fel.
     - Unde sunt ? am întrebat.
     - Păi știi, Luna are două părți. Selena, partea văzută a Lunii, cea cu fața spre pământ, și Lilith, partea nevăzută a Lunii. Ne aflăm într-un fel de lume paralelă, ca să zic aşa, spuse Erik

      Priveam cu atenţie linia orizontului cenuşiu. Un surâs îşi făcu apariţia pe faţa mea. Simţeam cum mă umplu de putere, dar şi de răceală. Ceea ce va urma, va fi o hemoragie interminabilă, o hemoragie fără sfârşit....