Casa pare părăsită. De când mi-am omorât tatăl şi mama mea a fost ucisă, am rămas singură-singurică în casa pustie, bântuind ca o fantomă peste tot. Deja de două săptămâni stau aici. Oricum, chiar trebuia să reflectez la ceea ce se întâmplase în decursul ultimelor zile.
Să recapitulăm: În decursul ultimelor luni, m-am mutat pe neaşteptate în America, am aflat că şcoala e criminală în sensul rău, profa de istorie e super ciudată, mama mea a fost omorâtă, după care eu mi-am omorât tatăl şi stau singură într-o casă părăsită prin care, apropo, deja au început să se formeze pânze de păianjen. Iar eu urăsc păianjenii.
Nici că se putea mai bine.
O singură concluzie pot trage: Oare eu am o viaţă ? Răspunsul este în mod evident negativ. Aşa ceva nu poate fi numit un mod de viaţă.
CITEȘTI
Hemoragie...
HorrorCând nu te poţi împotrivi sorţii, răutatea şi cruzimea te cuprinde... asta dacă nu ai fost din totdeauna aşa. Devii imun la milă şi îndurare. Dar nu mai aşa poţi supravieţui vieţii care te aşteaptă. Devorezi sau vei fi devorat. Indiferent de ce vari...
