Cu greu, am reuşit să deschid ochii. O lumină slabă produsă de un bec mic pâlpâia din când în când. Camera era toată din fier. Eram lipită de perete de către nişte cătuşe înfipte în acesta. În următoarea secundă, un ţipăt îmi scăpă. Eram dezbrăcată şi plină de sânge. În dreptul inimii, aveam pieptul desfăcut, nişte aparate menţinându-l. Inima mea era încă intactă. Era cea mai scârboasă imagine de anatomie pe care am văzut-o. Clar, nu mă fac doctor.
Am scos un ţipăt de durere. În cameră dădu buzna un bărbat cu o mască pe faţă, îmbrăcat într-un halat de doctor, ce avea în mână.....Piatra Lunii ! Nu ştiu cum de recunoşteam toate astea, probabil începeam să mă vindec...
Veni spre mine. Hotărât, băgă mâna în pieptul meu şi scoase inima. Un al urlet îmi scăpă. Cred că prezenţa Pietrei Lunii era singurul lucru ce mă mai ţinea în viaţă. Bărbatul aşeză inima mea pe o tăviţă. Apoi, fără să stea pe gânduri, în locul inimii, băgă Piatra Lunii în pieptul meu. Am observat cum aceasta îşi schimba încet forma, legându-se de toate organele din corpul meu. Am căzut într-un somn adânc...
CITEȘTI
Hemoragie...
HorrorCând nu te poţi împotrivi sorţii, răutatea şi cruzimea te cuprinde... asta dacă nu ai fost din totdeauna aşa. Devii imun la milă şi îndurare. Dar nu mai aşa poţi supravieţui vieţii care te aşteaptă. Devorezi sau vei fi devorat. Indiferent de ce vari...
