Priveam Piatra. Nu depăşea 15 centimetri, sub formă de sferă.
Ceva mă atrăgea la ea. Ceva inexplicabil...
" În sfârşit, doar a mea... "
Am tresărit. Am spus eu asta ? A spus-o mintea mea. Am zâmbit răutăcios. Da, era numai şi numai a mea.......Ce naiba era cu mine ?!?
Am împins Piatra în focul care ardea mocnit în palma mea. Aceasta era rece, iar pe ea apăruseră nişte semne ciudate, ce nu pot fi reprezentate aici. Nu ştiam ce semnificau, dar speram că Erik ştie....
Am scăpat Piatra pe jos. Aceasta nu se rostogoli. Am închis ochii.
Îl vedeam în ceaţă pe bărbatul ce mă atacase. Stătea aplecat asupra a trei fete leşinate în baltă de sânge. Una dintre ele era Estera...
Acum ştiu, bărbatul era Gonzalles ! Dar stai....
Puţin mai departe de el şi de fete eram eu. Nu mă recunoştem, cred că aveam cel puţin 20 de ani. Eram îmbrăcată cu o rochie albă, lungă până la pământ cu trenă. Dar rochia era mai mult roşie decât albă pentru că era plină de sânge proaspăt. Erik se afla lângă mine, având şi el tot cam 20 de ani, şi hainele albe înmuiate în sânge. Eu aveam o privire atât de rece şi de îngheţată...până şi pielea palidă era acoperită de un strat subţire de gheaţă.
Am deschis ochii. Catrina se afla lângă mine.... stai, Catrina ?!?
CITEȘTI
Hemoragie...
HorrorCând nu te poţi împotrivi sorţii, răutatea şi cruzimea te cuprinde... asta dacă nu ai fost din totdeauna aşa. Devii imun la milă şi îndurare. Dar nu mai aşa poţi supravieţui vieţii care te aşteaptă. Devorezi sau vei fi devorat. Indiferent de ce vari...
