Hemoragie...

Moarte sfâşietoare

De dimineaţă, m-am trezit devreme şi hotărâtă. Voiam să aflu ce se întâmplase azi noapte. Şi am primit imediat răspunsul.

Pe podeaua livingului, mama mea se afla întinsă într-o baltă de sânge negru.

Am alergat către ea şi am început să o scutur, cu speranţa că se va trezi. Dar trebuia să accept adevărul : mama mea murise.

Era şi de aşteptat. Doar nu puteam să cred că un om cu un cuţit înfipt în tâmplă să se trezească din morţi.

Prin urmare, după ce am stat ceva timp în faţa ei buimacă, încercând să îmi dau seama ce s-a întâmplat, am luat o hotărăre. Ori voi încerca să descopăr cine a făcut asta, ori voi sta ca proasta să jelesc.

În cazul meu, aleg prima variantă.

Până atunci va trebui să găsesc o scuză pentru când...

Dar stai ! Ce să fac cu cadavrul ? Nu pot în nici un caz să îl ţin în casă !

Nu trebuia să mi se spună de două ori. În doi timpi şi trei mişcări, mama mea se odihnea la subsolul blocului.

Bun ! Tot ce trebuia să fac acum era să îl aştept pe tatăl meu.

Când a ajuns, i-am spus ceea ce s-a întâmplat şi, spre surprindrea mea, acesta jubila.

-În sfârşit. Până la urmă trebuia să vină şi momentul ăsta.

Spunând acestea, a scos un ţăruş, şi, spre surprinderea mea, l-a înfipt în tâmpla mea. Scoţând ţipete de durere sfăşietoare,m-am prăbuşit disperată, simţind cum mi se răcea tot corpul, în timp ce tatăl meu privea indiferent cum muream.